Azi promovez clasicii romani, asa ca o sa va vorbesc despre Ciuleandra de Liviu Rebreanu, autorul romanelor Ion, Rascoala, Padurea spanzuratilor.
Un om isi ucide sotia. Cu furie,cu nebunie,sperand la final sa fie vie. Cand isi da seama ce facuse, o striga "cu umilinta" : "Madeleine". Puiu Faranga este fiul lui Policarp Faranga, om al legii.
Dupa ce marturiseste crima tatalui, acesta il denunta si il convinge ca singura solutie pentru a salva numele Faranga si viata proprie, este sa se dea drept nebun si sa fie internat intr-o casa de odihna. Dupa intalnirea cu doctorul care trebuia sa decida daca e absolvit de vina din prisma nebuniei sau va fi spanzurat pentru crima, Puiu banuieste ca doctorul o iubea in secret pe Madeleine si vrea sa se mute cat mai repede din spital. E convins ca doctorul e impotriva lui. Tatal sau ii face o vizita si il asigura ca totul va fi bine,ca a avut grija ca vestea omuciderii sa nu faca valva in presa scrisa si ca o sa se ocupe de funeraliile Madeleinei.
Cata ipocrizie se afla in spatele dorintei lui Puiu de a fi prezent la inmormantare si in spatele vorbelor batranului Faranga care spune despre uciderea Madeleinei ca a fost o "mare nenorocire", ca si cum destinul ar fi ucis-o si nu mainile propriului sau fiu, adulterin si lovit de nebunie ucigand o femeie buna si credincioasa lui.
Puiu se imprieteneste cu gardianul si cel care trebuia sa-l ingrijeasca, Andrei Leahu, tanar venit de la tara la Bucuresti.A renuntat la familie si casa cand,venind de pe front, isi gaseste nevasta insarcinata cu al doilea copil,al celui de-al doilea amant.Marturisirea acestui tanar onest si temator de Dumnezeu si inchisoare il pune pe ganduri.Incearca sa gaseasca raspuns la intrebarea de ce si-a omorat sotia si ajunge la concluzia ca are instinct criminal innascut.Gaseste in amintiri mii de dovezi ale furiei oarbe sau ale dorintei nestavilite de a ucide.
Inmormantarea Madalinei are loc cu mult fast in cimitirul Bellu, langa mormantul mamei lui Puiu.
Neoficial:
Mi se pare ca citesc un roman asemanator ca stil cu teatrul absurd al lui Eugen Ionescu.Chiar si cand Puiu afirma ca este un criminal, matusa lui Matilda si tatal lui ii spun sa nu mai zica asa ceva,ca e o gluma.Deci,el recunoaste ca a omorat un om si cei doi nu vor sa auda,sa accepte,sa constientizeze.Ma gandesc ca si romanul asta,ca Ion de altfel,e o imensa metafora asupra crimei si constientizarea ei si a instinctului de a ucide,iar Puiu,in casa de odihna trece printr-un proces de sondare a adancurilor sufletului,poate e vorba despre un roman de descoperire a sinelui.
Titlul romanului vine de la jocul cu ocazia caruia Puiu si-a cunoscut viitoarea sotie.Nevoiti sa petreaca o zi intr-un sat argesean,Varzari,Puiu si tatal sau privesc hora duminicala si Puiu descopera in stanga sa,cand incepe sa joace Ciuleandra o fetiscana de 14 ani,bruna si cu ochi seducator de albastri o fata pe care o doreste de sotie.El si tatal sau merg la mama fetei si o cer spunandu-i ca sora batranului o va adopta si ii va da o educatie aleasa in scoli din strainatate si in plus,ii mai asigura zestrea unei surori mai mici a fetitei.Mama Madalinei,femeie simpla din popor,vaduva ramasa cu 4 copii de crescut,accepta imediat.
Madalina devine dintr-o fetita aspra,dura,jucausa,o tanara cu maniere desavarsite, timida, retinuta, ascultatoare, total schimbatata fata de cum fusese cand a plecat de acasa.
La 18 ani se casatoreste cu Puiu care o asteptase 4 ani sa creasca si sa devina femeie.
Puiu povesteste in diverse pasaje cu cine, unde sau de ce a inselat-o pe Madalina si statul in casa de odihna il face sa gandeasca si sa-si rasgandeasca viata, descoperind ca numarul 13 l-a urmarit toata viata: s-a nascut pe 31 martie, rasturnat fiind 13, Madalina s-a nascut pe 31 decembrie, s-au cunoscut pe 31 iulie, s-au casatorit pe 13, Madalina a murit pe 13, numarul masinii sale este 13. Incet-incet numerele si lucrurile din jur incep sa-l obsedeze.
Cred ca incepe sa innebuneasca.Se face o luna de cand sta in acel sanatoriu si afla de la Leahu ca medicul e originar din Varzari si de acolo o cunoaste pe raposata lui sotie. Realitatea incepe sa i se clatine pentru ca incepe sa creada ca doctorul nu o sa-i dea calitatea de nebun si o sa-l trimita direct la spanzuratoare. Devine disperat sa se mute din sanatoriu.
Citate:
Tragediile ca si bucurille cele mai mari omul le traieste totdeauna in deplina singuratate si,de aceea cand isi simte sufletul mai sfasiat,isi simte si singuratatea mai mare.
Conflictele ei de constiinta privesc numai oportunitatile morale codificate in legile suple ale cavalerismului monden.
Cred ca am spus destul.Daca vreti sa aflati cum se termina cartea,daca Puiu innebuneste sau nu,daca scapa de moarte sau nu, cititi cartea!
Ca orice carte a lui Rebreanu e profunda si spre deosebire de alti clasici, la cartea asta paginile zboara ca la o carte usurica, chick lit sau ceva in genul asta.
Are doar 141 pagini.
E perfecta pentru o zi ploioasa de vara.
