30 septembrie 2013
27 septembrie 2013
Scrisori #2
Dragul meu tată,
M-ai întrebat recent de ce spun că îmi este frică de tine. Ca de obicei, nu am fost în stare să găsesc un răspuns întrebării tale, în parte din acelaşi motiv pentru care îmi este frică de tine şi într-o oarecare măsură pentru că a încerca să-ți dau o explicaţie pentru cum a debutat această frică, ar însemna să intru în detalii mult mai adânc decât mi-aş dori. Și chiar de încerc acum să-ţi dau un răspuns în scris, tot incomplet va fi, deoarece, chiar şi când îți scriu, această frică şi consecinţele ei împiedică relaţia cu tine, iar amploarea acestui subiect este cu mult peste puterea mea, chiar dacă pentru tine lucrul acesta părea simplu, cel puțin când vorbeai cu mine sau când le vorbeai altora.
Pentru tine, situația era după cum urmează: toată viața ta ai lucrat din greu, te-ai sacrificat pentru copiii tăi, în special pentru mine, astfel că am avut o copilărie îndestulătoare și am fost liber să învăț ce doream, fără grija de mâine. Nu ai așteptat să-ți fim recunoscători pentru asta, însă te-ai așteptat să ne simțim într-un fel obligați față de tine, să recurgem la un soi de simpatie. În schimb, eu m-am ascuns de tine în camera mea printre cărți cu prietenii mei țicniți cu tot felul de idei nebunești. Niciodată nu ți-am vorbit sincer, niciodată nu am venit cu tine la sinagogă și nici nu te-am vizitat cât ai stat la Franzenbad, nici nu am avut vreodată vreun sentiment familial, niciodată nu m-a interesat ce făceai. [...]
Ai simțit o aversiune faţă de scrisul meu şi tot ceea ce, fără să-ți dai seama, avea legătură cu asta. A fost o metodă prin care am reușit să mă mai distanțez față de tine prin propriile-mi eforturi, chiar dacă asta mi-a amintit într-o oarecare măsură de viermele care, atunci când îl calci, încearcă să se smulgă în toate direcțiile și se trage deoparte. Într-un fel, mă simțeam în siguranță; aveam ocazia să respir liber. Aversiunea pe care o simțeai în mod natural față de ce scriam eu m-a făcut să mă simt bine pentru întâia dată. Deși vanitatea şi ambiţia mea sufereau din cauza felului în care îmi primeai cărțile: ”Las-o pe noptieră!”, am ajuns să fiu chiar încântat de reacția ta, nu dintr-o răutate răzvrătită, nu din desfătarea de a-mi fi confirmat din nou genul de relație pe care o aveam, ci într-un mod spontan, deoarece pentru mine cuvintele tale au sunat cam aşa: ”Acum esti liber!”. Bineînţeles că era o deziluzie; nu eram, sau, ca să mă exprim mai optimist, nu eram încă liber.
În tot ce am scris, am scris despre tine; tot ce am făcut acolo, în scris, până la urmă, a fost să mă plâng pentru că nu am putut plânge pe umărul tău. Îmi luam un îndelung rămas bun și întârziam pe umărul tău. [...] Dar cât de puțin a contat asta! Și n-ar fi meritat să vorbesc despre lucrurile astea dacă nu erau chiar parte din viața mea, căci altfel ar fi trecut neobservate; ele mi-au decis întreaga copilărie, m-au hăituit toată viața, mai târziu s-au transformat în speranță, iar mult mai târziu în disperare, urmărindu-mi – sub forma chipului tău – până și cele mai mărunte decizii.
[...]
[...]
Franz
Scrisoarea lui Franz Kafka catre tatal sau.
26 septembrie 2013
Curiozitati scriitoricesti
20 de lucruri interesante despre cărţi si scriitori:
1. Alexandre Dumas a deschis, în Paris, primul local în care se găteau frigărui. I-a venit această idee după ce-a călătorit prin Caucaz.
2. Alexandru Odobescu s-a sinucis după ce s-a îndrăgostit de o femeie cu treizeci de ani mai tânără decât el.
3. Alfabetul cambodgian are 74 de litere.
4. Aproape două milioane de oameni au luat parte la ceremonia de înmormântare a lui Victor Hugo, în 1885.
5. Arthur Conan Doyle, autorul celebrelor povestiri cu Sherlock Holmes, era de profesie oftalmolog. S-a apucat de scris pentru că nu-i ajungeau banii.
6. Jack Kerouac a scris faimoasa sa lucrare, ‘Pe drum’, pe rolă continuă, sub influenţa unui cocktail de substanţe care afectează creierul, printre care alcool, marijuana, benzedrine şi amfetamină.
7. Autorul romanului Robinson Crusoe şi-a schimbat în 1703 numele din Foe în Defoe. În 1896 J.M. Coetzee a scris un roman intitulat Foe în care continuă acţiunea din Robinson Crusoe.
8. Autorul trilogiei Stăpânul inelelor, J. R. R. Tolkien, era un şofer foarte nepriceput, sforăia într-atât de tare încât era nevoit să înnopteze în baie pentru a nu o deranja pe soţie şi ,de asemenea, era un francofob înverşunat – ura francezii începând de la Wilhelm Cuceritorul.
9. Balzac considera că ejacularea era un consum de energie artistică, deoarece sperma era percepută drept un lichid cerebral. Odată, discutând cu o amică, scriitorul a exclamat cu amărăciune: Azi dimineaţă am pierdut un roman!
10. Biblia (în varianta King James) conţine 810.697 de cuvinte.
11. Bogdan Petriceicu Haşdeu a fost atât de îndurerat de moarte fiicei lui încât s-a îndreptat spre spritism. Se spune că planul palatului pe care i l-a ridicat mai apoi fiicei i-ar fi fost dictat în timpul şedinţelor de spiritism de către Iulia.
12. Bogdan Petriceicu Haşdeu şi-a început cariera literară scriind în limba rusă.
13. Camil Petrescu s-a oferit voluntar să plece pe front şi a fost respins în repetate rânduri din cauza constituţiei sale astenice.
14. Casanova a scris 42 de cărţi. Printre acestea se numără o traducere a Iliadei în italiană, câteva cărţi de istorie, una de science fiction în care anticipează avionul, televizorul şi maşina şi 12 volume de memorii.
15. Cea mai scumpă carte vândută vreodată a fost un exemplar din Canterbury Tales de Chauser din 1477. Aceasta a fost scoasă la licitaţie în 1998 şi vândută cu peste 4,6 milioane de lire sterline.
16. Cel mai bătrân laureat al Premiului Nobel pentru Literatură a fost Doris Lessing, la 88 de ani.
17. Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Literatură este Rudyard Kipling, la 42 de ani.
18. Charles Dickens dormea şi scria întotdeauna cu faţa spre nord.
19. Cu excepţia lui William, toţi membrii familiei Shakespeare au fost analfabeţi.
20. Cum pe vremea aceea nu existau nici maşini de scris şi nici calculatoare, soţia lui Tolstoi a trebui să copieze de mână tot romanul Război şi Pace. De 7 ori!
1. Alexandre Dumas a deschis, în Paris, primul local în care se găteau frigărui. I-a venit această idee după ce-a călătorit prin Caucaz.
2. Alexandru Odobescu s-a sinucis după ce s-a îndrăgostit de o femeie cu treizeci de ani mai tânără decât el.
3. Alfabetul cambodgian are 74 de litere.
4. Aproape două milioane de oameni au luat parte la ceremonia de înmormântare a lui Victor Hugo, în 1885.
5. Arthur Conan Doyle, autorul celebrelor povestiri cu Sherlock Holmes, era de profesie oftalmolog. S-a apucat de scris pentru că nu-i ajungeau banii.
6. Jack Kerouac a scris faimoasa sa lucrare, ‘Pe drum’, pe rolă continuă, sub influenţa unui cocktail de substanţe care afectează creierul, printre care alcool, marijuana, benzedrine şi amfetamină.
7. Autorul romanului Robinson Crusoe şi-a schimbat în 1703 numele din Foe în Defoe. În 1896 J.M. Coetzee a scris un roman intitulat Foe în care continuă acţiunea din Robinson Crusoe.
8. Autorul trilogiei Stăpânul inelelor, J. R. R. Tolkien, era un şofer foarte nepriceput, sforăia într-atât de tare încât era nevoit să înnopteze în baie pentru a nu o deranja pe soţie şi ,de asemenea, era un francofob înverşunat – ura francezii începând de la Wilhelm Cuceritorul.
9. Balzac considera că ejacularea era un consum de energie artistică, deoarece sperma era percepută drept un lichid cerebral. Odată, discutând cu o amică, scriitorul a exclamat cu amărăciune: Azi dimineaţă am pierdut un roman!
10. Biblia (în varianta King James) conţine 810.697 de cuvinte.
11. Bogdan Petriceicu Haşdeu a fost atât de îndurerat de moarte fiicei lui încât s-a îndreptat spre spritism. Se spune că planul palatului pe care i l-a ridicat mai apoi fiicei i-ar fi fost dictat în timpul şedinţelor de spiritism de către Iulia.
12. Bogdan Petriceicu Haşdeu şi-a început cariera literară scriind în limba rusă.
13. Camil Petrescu s-a oferit voluntar să plece pe front şi a fost respins în repetate rânduri din cauza constituţiei sale astenice.
14. Casanova a scris 42 de cărţi. Printre acestea se numără o traducere a Iliadei în italiană, câteva cărţi de istorie, una de science fiction în care anticipează avionul, televizorul şi maşina şi 12 volume de memorii.
15. Cea mai scumpă carte vândută vreodată a fost un exemplar din Canterbury Tales de Chauser din 1477. Aceasta a fost scoasă la licitaţie în 1998 şi vândută cu peste 4,6 milioane de lire sterline.
16. Cel mai bătrân laureat al Premiului Nobel pentru Literatură a fost Doris Lessing, la 88 de ani.
17. Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Literatură este Rudyard Kipling, la 42 de ani.
18. Charles Dickens dormea şi scria întotdeauna cu faţa spre nord.
19. Cu excepţia lui William, toţi membrii familiei Shakespeare au fost analfabeţi.
20. Cum pe vremea aceea nu existau nici maşini de scris şi nici calculatoare, soţia lui Tolstoi a trebui să copieze de mână tot romanul Război şi Pace. De 7 ori!
25 septembrie 2013
Scrisoare catre mamaia
Draga mamaie,
iti scriu pentru ca nu am mai vorbit de mult timp.Ultima oara ti-am curatat mormantul si nu eram singura sa-ti pot vorbi degajat.Ti-am spus multe,dar doar in gand.Nu cred ca au ajuns cuvintele aproape de urechea ta.
Cand ai murit eram un copil.Timpul a zburat si anul asta s-au facut 7 ani.Nici nu ai apucat sa ma vezi domnisoara.Imi amintesc si azu cum imi ziceai scolarita cand veneam de la gradinita si cum ma enervam si iti ziceam mereu:"Nu sunt scolarita, sunt la gradinita!".Eram atat de incapatanata si orgolioasa.Daca ma gandesc mai bine la trecut,am fost asa de cand ma stiu.
Imi pare rau ca bolile alea te-au rapus atat de devreme si ne-au lasat pe mine si pe ai mei singuri intr-o curte, intr-o lume prea mare.Imi amintesc de tine si imi dau lacrimile.Ciudat,nu m-am mai gandit de mult timp la tine si nu am prea multe amintiri frumoase.Stii in seara asta ma uitam la Le grande vadrouille si mi-am amintit de tine.Serviciul ala de cafea,alea doua cescute albastre stau frumos in servanta mea.Mi-e drag de ele pentru ca stiu ca le-ai primit de la un german in timpul ocupatiei sau razboiului.Tu stii mai bine.Mi-am amintit asta cand am vazut ca in film erau si nemti.Nu m-am mai uitat de mult timp la pozele tale,dar stiu ca tata zicea ca aveai parul blond,carliontat.In poze nu-mi pot da seama de culoare,dar are dreptate,aveai par frumos.Eu nu l-am vazut niciodata.Stii,cred ca am mostenit parul tau.Imi place asa carliontat.Aaa, mai stii ca aveai o alunita rosie pe partea stanga a spatelui?O am si eu.De la o vreme am si eu dureri de inima.Pana si boala am mostenit-o de la tine.
Mi-e un dor nebun de copilarie,de momentele cand ma iubeai,nu mi le mai amintesc,dar simt nevoia de iubire mai mult ca oricand si acum mi-am amintit cati oameni am pierdut in anii astia si cati mai am alaturi.
Imi amintesc ca veneam de la scoala si cateodata ma chemai sa mananc cu tine si cu tataia.Faceai niste oua prajite grozave.Niciodata nu le-am mai simtit gustul de atunci.
Am cateva poze de cand eram mica.Ma tineai de maini ca sa pot sta in picioare pe o masa.Aveam niste ochi imensi pe o fata mult prea mica.Zambeai atunci.Erai fericita sau mandra de mine.Nu stiu.Nu ai mai apucat sa ma vezi la liceu,de facultate nu mai zic.De fiecare data cand aud colegii vorbind de bunicii lor ma enervez: voi de ce nu ati mai trait 10 ani sa ma vedeti mare?
De ce?
Stii,cred ca sunt mai inalta decat erai tu si seman cu tati.Cred ca m-ai placea daca m-ai vedea,daca m-ai cunoaste...Mi se spune ca-s frumoasa si desteapta,ceea ce zic ei nu conteaza,mi-ar fi placut sa stiu parerea ta.Oare tu cum m-ai fi vazut?Imi amintesc ca odata, cand am venit la tine te-am intrebat cum era pe vremea ta.Cum era cand te-ai nascut.Poate ca daca traiai anul trecut,cand am dat bac-ul ti-as fi impuiat capul cu intrebari despre razboi si poate ai fi avut rabdarea sa-mi raspunzi.Nu vom stii niciodata,nu-i asa?
Imi pare rau ca nu ai avut ocazia sa vezi cat am crescut,cum am crescut,ce am devenit si imi pare rau ca nu-mi amintesc de tine decat vag si atunci nu ai fata,stai cumva cu fata in lumina.Imi amintesc ca ultima data cand te-am vazut erai foarte slaba si aveai pielea prea alba pentru o femeie de varsta ta.Ce e mai trist e ca nici nu stiu ce culoare aveau ochii tai.Nu o sa stiu niciodata daca semanam si nu o sa fi niciodata acolo sa-mi dai sfaturi despre viata si nici nu o sa stiu niciodata cum l-ai cunoscut pe tataia,cand v-ati casatorit sau cum era tati in copilarie.Imi pare rau ca nu vorbesc cu tine mai des si sper ca macar un gand de dor sa ajunga de la mine la tine.Sa ma simti undeva,candva.
Nu o sa stiu niciodata daca ne seamana scrisul sau ce parere ai despre calea pe care am ales-o in cariera.
Nu o sa stiu niciodata tot ce mi-as dori sa stiu si tu nu o sa stii niciodata ca din cand in cand,cand nimeni nu se asteapta,imi amintesc de tine,de voi doi si plang minute in sir.
O sa-ti multumesc mereu ca m-ai iubit cat ai putut si ca i-ai ajutat pe ai mei sa ma creasca.Sper sa ne intalnim candva si sa putem recupera timpul pierdut, sa dam tuturor intrebarilor cel putin un raspuns.
Si cand se va intampla asta,sper sa fi mandra de ce am ajuns si de cum si ce gandesc.
Dorul si stergerea amintirilor sunt cele mai grele lucruri de suportat.Cateodata uitarea numelor/fetelor celor dragi aduce o pala de liniste intr-un suflet zbuciumat,dar cateodata toate sentimentele adormite se trezesc si sufletul se chinuie in spasme cumplite.
Chiar daca nu ti-am zis niciodata,vreau sa stii ca te iubesc si ca as da orice sa petrec acum,cu tine macar o ora.O amarata de ora sa-mi alin sufletul si sa pot merge mai departe stiind ca am avut si eu radacini si nu m-au uitat si ca inca ma recunosc.
O ora pentru eternitate.
Multumesc ca mi-ai citit scrisoarea.
Cu drag a ta,Onuta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
LinkWithin
