La numai treizeci şi şase de ani, prinţesa de origine germană
Sophie von Anhalt-Zerbst, născută în 1729, a ajuns pe tronul Rusiei sub
numele de Ecaterina a II-a. Îndrăgostită de cultura franceză, dar
învăţând rusa ca să-şi înţeleagă mai bine poporul, liberală în
prieteniile sale – Voltaire, Diderot, d’Alembert – dar autocrată în
guvernarea sa, pudibondă în vorbe, dar cu un temperament nesăţios,
muncind cu râvnă şi iubind copiii, natura, animalele… iată o descriere
pe scurt a celei care a fost Ecaterina cea Mare.
„Această stâncă de voinţă are o structură complexă”, scria despre ea
Henri Troyat şi a fost nevoie de spiritul său pătrunzător de analiză ca
să putem înţelege mai bine personalitatea contradictorie a uneia dintre
cele mai fascinante figuri din istoria Rusiei.
BIOGRAFIE • ALBUM PERSONAL • POEME
„Elisabeta, Împărăteasa Austro-Ungariei, a fost o femeie complexă şi
ciudată, sceptică până la nihilism, ironică până la sarcasm şi liberă
până la capriciu. Mult prea liberă pentru epoca ei.
A fost frumoasă, inteligentă, cultă şi seducătoare. A fost rebelă,
nemulţumită, melancolică şi încăpăţânată. Solitară şi maniacă. Niciodată
nu s-a supus vreunei constrângeri. A detestat palatele şi Curtea. A
urât convenţiile şi normele. A dispreţuit frivolitatea. A fugit de
ceremonii şi de evenimentele sociale. A refuzat să se afişeze în public
şi şi-a ascuns chipul sub văluri şi evantaie mari. I-a dispreţuit pe
nobili, pe regi, pe militari şi pe papi. S-a declarat anticlericală,
antimilitaristă şi antimonarhică. A crezut că mariajul este o formă de
sclavie.
I-a respectat pe nebuni. A iubit, mai presus de orice, vârfurile
munţilor şi marea, singurătatea şi liniştea. A făcut gimnastică în
fiecare dimineaţă, a fumat în anumite perioade şi a băut halbe mari de
bere în cârciumi. N-a pus prea mult preţ pe viaţă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu