O carte pe zi: Femeia De Hartie - Rabih Alameddine

Roman finalist al National Book Award 2014 si al National Book Critics Circle Award 2015

 

Ajunsa la saptezeci si doi de ani, Aaliya, o femeie care nu se simte necesara nimanui, povesteste despre sine si despre cei apropiati. Locuieste singura intr-un apartament din Beirut, dar casa ei adaposteste sute de tomuri, cum nimeni din capitala Libanului nu mai are. Divortata, fara copii, avind drept Dumnezeu scriitori si opere faimoase, femeia a lucrat o viata ca librar si de aproape cinci decenii traduce in fiecare an in araba una dintre cartile care au captivat-o. Munca sa nu este destinata altor ochi, caci Aaliya doar creeaza si depoziteaza: traducerile sunt ingropate in cutii si pastrate in apartament. Lucrurile se schimba insa cind un dezastru neasteptat ameninta sa distruga tot ceea ce Aaliya a creat in lunga-i viata. Concentrat, un nebanuit ghid de lectura, romanul cuprinde povesti cuceritoare despre Beirutul de azi si cel de ieri, despre razboiul civil din Liban, o lume fascinanta tesuta in amintirile unei neobosite cititoare.

 

„Cred ca dupa ce ai creat pe de-a-ntregul un personaj, daca scriitorul – si e vorba de mine, in acest caz – chiar iubeste personajul cu pricina, faptul se simte. Personajul ajunge sa poata fi iubit. Asta-i adevarul, rareori gasesti o fiinta completa de care sa nu te indragostesti. Poate ca in rastimpuri iti vine s-o omori, poate ca ai plesni-o si-ai arunca-o de la etaj, dar tot o poveste de dragoste ramine. Si in asta consta, cred eu, ceea ce cuprinde un roman bun.” (Rabih Alameddine)

 

„Femeia de hirtie contine nenumarate povesti. Povestea parului albastru si cea despre macinarea interioara ce vine cu virsta, cea despre singuratate si suferinta si indeosebi povestea despre rezistenta, despre curajul necesar ca sa supravietuiesti, sa ramii cu mintea zdravana si sa continui sa vezi frumusetea. Cititi o data acest roman, cititi-l din nou, cititi alte carti, iar dupa zece ani reveniti la el si cititi-l iarasi. E o comoara.” (The Independent)

 

„Femeia de hirtie este un poem de iubire absolut unic inchinat cartii si tenacitatii spiritului feminin. Si e o izbinda pentru Alameddine, creator al unei povesti ce merita sa stea alaturi de marile valori ale caror frumusete si forta romanul sau le celebreaza.” (Los Angeles Times)

Afla care sunte cele mai frumoase locuri din lume

Centrele istorice din Roma, Dubrovnik, Havana sau Salvador da Bahia, vestigiile orașelor Teba, Persepolis, Angkor sau Machu Picchu, Piața Imam din Isfahan sau monumentele budiste indiene din Sanchi, dar și vulcanii din Kamceatka, Marea Barieră de Corali sau Parcul Național Virunga din Congo cu gorilele sale rare – iată doar câteva dintre siturile culturale și naturale aflate sub protecția UNESCO ca parte integrantă a Patrimoniului Mondial.

În 1972 a fost adoptat, la Paris, la Convenția Internațională privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, un plan pentru monumentele culturale și naturale „de valoare extraordinară“ aflate în pericol, pentru ca salvarea de la distrugere și conservarea lor să devină o preocupare a întregii umanități. Centre istorice ale orașelor, monumente arhitectonice deosebite, vestigii antice, culturi avansate dispărute, sanctuare, monumente industriale, parcuri și grădini, situri culturale și opere de artă preistorice aparțin Patrimoniului Mondial UNESCO alături de formațiuni geologice, parcuri naționale și rezervații maritime, peisaje și habitate naturale, specii de plante și animale amenințate cu extincția.

Pe baza unor texte succinte, care surprind esențialul, însoțite de peste 1 500 de ilustrații color sugestive, cartea prezintă 981 de peisaje culturale și naturale din 160 de țări înscrise pe lista UNESCO.

O poveste adevărată a războiului rece

Cartea poate fi comandata aici

La 10 februarie 1962, pe Podul Glienicke și la Punctul de Control Charlie din Berlin a avut loc primul și cel mai celebru schimb de prizonieri dintre Est și Vest de după al Doilea Război Mondial. Cine erau personajele implicate și cum s-a ajuns la această soluție de compromis între marile puteri? Cât de mult a influențat schimbul evoluția Războiului Rece?

Podul spionilor este povestea reală a trei personaje extraordinare: William Fisher, alias Rudolf Abel, agent KGB de origine britanică arestat de FBI în New York şi condamnat la închisoare; Gary Powers, pilotul american de avion U-2, capturat în timpul unei misiuni de spionaj în Rusia; Frederic Pryor, un tânăr doctorand american în Berlin, considerat, din greşeală, spion și arestat de Stasi, poliţia secretă est-germană.

Giles Whittell, corespondent la Washington al cotidianului The Times, pasionat de aviaţie şi de istorie, descrie cu lux de amănunte traseul fiecăruia dintre ei până la celebrul schimb de pe Podul Glienicke. Bazat pe informaţii din documente declasificate și pe interviuri conduse personal de autor în Statele Unite, Europa şi Rusia, volumul surprinde o perioadă în care soarta lumii depindea într-adevăr de mesaje codate şi de piloţi tineri în costume presurizate.

Schimbul de prizonieri din friguroasa zi de februarie 1962 a constituit un prim moment de relaxare între marile puteri şi un pas important în sensul evitării unui război nuclear.

Cursul istoriei e, uneori, hotărât de mici detalii.

Recomandare editura Trei: Irène de Pierre Lemaitre

Roman din seria Verhœven

--Prix Cognac 2006--

cartea poate fi achitionata aici

Încă de la prima crimă, înfiorătoare şi derutantă, poliţistul Camille Verhœven înţelege că acest caz nu seamănă cu niciunul de până acum. Şi are dreptate. Alte crime ies la lumină, oribile... Presa, judecătorul, prefectul se dezlănţuie curând împotriva aşa-numitei „metode Verhœven".

Pe comandantul Verhœven nu-l sperie provocările, dar aceasta îl va lăsa absolut singur, faţă în faţă cu un asasin care pare că a premeditat totul. În cel mai mic detaliu.

Când Irène, soţia sa însărcinată, dispare, Camille realizează că nici viaţa lui personală nu va scăpa teribilului spectacol în regizarea căruia criminalul a pus atâta pricepere, după toate regulile artei...

În Irène, violenţa atinge cote nebănuite, iar scriitura viguroasă e pe măsura intrigii. Cu acest roman, Pierre Lemaitre aşază genul poliţist pe raftul cu literatură de cel mai înalt nivel. – Washington Post

Un roman-bombă, diabolic şi strălucit construit. – Kirkus Review

„Camille accelerează şi Louis, ţintuit de centura de siguranţă, îl priveşte cu coada ochiului. Ce-o fi în sufletul lui? Ce gânduri i-or trece în momentele astea prin minte? Oare în spatele acelei măşti hotărâte aude vocea lui Irène, care îl cheamă şi care îi spune: «Camille, grăbeşte-te, vino să mă salvezi!»? Maşina virează, evitând un vehicul oprit la stop, pe bulevardul Denfert-Rochereau, şi e limpede că el aude acel glas, pentru că mâinile i se încordează pe volan, mai să-l rupă."

Pierre Lemaitre s-a dedicat scrisului după o lungă carieră ca profesor de literatură. Romanele sale noir au mare succes de public şi de critică, multe fiind şi premiate: Travail soigné (Irène) - Prix Cognac 2006, Robe de marié (Meilleur Polar Francophone 2009),Cadres noirs (Prix Le Point du Polar européen 2010). 

La revedere acolo sus (Ed. Trei, 2014) i-a adus Premiul Goncourt în 2013. 

La Editura Trei, de acelaşi autor, a apărut Alex, distins cu Crime Writers Association International Dagger Award. Alături de Alex şiCamille (în curs de publicare), Irène face parte din trilogia ce-l are în centru pe inspectorul Verhœven.

Carti de suflet in colectia "Istorie cu Blazon" de la Corint

Istoria cu blazon este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligenţă, bun-gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane.  Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei.

Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.

Purtaţi de dorinţa de a ne aminti cine suntem, să deschidem vechile cufere rămase de la bunici, să suflăm praful de pe blazon şi să-l purtăm, cu mândrie, pe o carte. 

ohhh, the right bookmark