Iubirea în multiplele ei faţete

Iubire este povestea unui bărbat şi a femeilor din viaţa lui. La 25 de ani de la moartea sa, Bill Cosey este încă o prezenţă puternică. În anii ’40 a ajuns milionar ca patron de hotel, creându-şi o lume plină de strălucire şi fast. Moştenitoarele acestei lumi, May, Christine, Heed, Juniora, Vida şi I. îşi construiesc şi deconstruiesc viaţa în jurul acestui bărbat dispărut, consumate de obsesia tatălui, a soţului, a amantului, a prietenului şi a protectorului. 

„Iubirea – cel mai frecvent clişeu, cel mai inutil cuvânt şi, în acelaşi timp, cea mai puternică emoţie umană. Fiindcă include în esenţa ei şi ura. Pentru a-i reda întreaga complexitate, am încercat să elimin, pe cât posibil, acest cuvânt din carte. Dacă am reuşit să arăt multitudinea faţetelor, profunzimea, dar şi preţul teribil pe care îl aduce cu sine, atunci titlul este o reuşită.“

Toni Morrison

„Iubirea în multiplele ei faţete: seducătoare, romantică, obsesivă, maritală, inocentă, devotată, intimă, dar şi iubirea neîmpărtăşită, nedorită, trădată, interzisă, plină de gelozie, iubirea care se transformă în ură.“

Bookreporter

„Morrison atinge aici culmea măiestriei. E un roman care trebuie citit cel puţin de două ori pentru că este atât de încântător şi de complex, încât te transpune într-o lume subtilă care se lasă descoperită treptat... Pur şi simplu îţi taie respiraţia.“

The Daily Mail

Toni Morrison (n. 1931) este prima femeie de culoare laureată a Premiului Nobel pentru Literatură (1993). I-au mai fost decernate Premiul Pulitzer şi Premiul National Book Critics Circle. Cărţile ei au fost deseori selectate în Clubul de Carte al celebrei Oprah.

Ce să faci... să scapi de griji

Cartea poate fi comandata aici

Ghid pentru copiii care vor să învingă anxietatea

Ştiai că grijile sunt la fel ca roşiile? Nu, nu se pot mânca. Dar le poţi face să crească pur şi simplu dacă le acorzi atenţie. În cazul în care îngrijorarea a crescut atât de mult încât îţi dă bătăi de cap aproape în fiecare zi, atunci cartea aceasta e numai bună pentru tine.

Ce să faci să scapi de griji este un ghid practic dedicat copiilor cu vârste între 6 şi 12 ani, care au probleme de anxietate, şi părinţilor acestora.

Ghidul este însoţit de explicaţii şi ilustraţii pe gustul copiilor, concepute astfel încât să-i determine pe cei mici să-şi înţeleagă problemele şi să se implice activ în rezolvarea acestora. 

Grijile le sunt prezentate copiilor ca fiind nişte duşmani care pot fi învinşi dacă se urmează consecvent anumiţi paşi şi anumite trucuri. Se creează, de exemplu, în intervalul unei zile un anume „timp destinat grijilor". Se recurge, de asemenea, şi la puterea imaginaţiei: copilul va crea un cufăr pentru griji, în care acestea vor fi închise, sau se va desena pe sine lipsit de griji. Trucuri de acest fel şi multe altele sunt elementele-cheie pentru o confruntare eficientă a copiilor şi părinţilor cu problema anxietăţii la vârste fragede.

Dr. Dawn Huebner este psiholog clinician în Exeter, New Hampshire, specializată în tratarea copiilor şi a părinţilor lor.

Desenele amuzante ale lui Bonnie Matthews apar în multe cărţi şi reviste pentru copii. 

O lume de mituri si simboluri

Desi aceasta carte a fost publicata in mai 2012 vreau sa va aduc in atentie acest volum extrordinar.

Simbolurile sacre ale tradiţiei antice ne conduc spre esenţa a ceea ce înseamnă să fii om. Această carte este un compendiu vizual al eforturilor fără sfârşit ale oamenilor de a explica şi de a stăpâni universal înconjurător. Ea pune la o laltă unele dintre cele mai puternice semne şi imagini sacre ale lumii, grupându-le în trei categorii: popoare, religii şi mistere. Cartea îmbrăţişează atât tradiţia orientală, cât şi pe cea occidentală, străveche şi actuală şi se inspiră din artă, din mituri şi din ritualuri .  

Grete Tartler scrie în România literară:

Citit alături de cartea lui Gombrich, volumul Simboluri sacre de Robert Adkinson pare a fi scris în primul rând pentru „curioşi", fiindcă trece în zbor asupra celor mai importante simboluri religioase, filozofice şi culturale. În principiu, fiecărei emblem îi e consacrată o pagină, cartea fiind astfel citibilă oricând (de exemplu, într-o aşteptare de anticameră...) şi din orice punct al ei, mai precis – în orice direcţie, părând a fi menită mai ales îmbogăţirii cunoaşterii prin... răsfoire. Ilustraţiile sunt admirabile, vorbim de un fel de album pe hârtie bună, oferind comentarii succinte şi clare asupra celor mai cunoscute simboluri, fie ele din civilizaţia Egiptului, celţilor sau mayaşilor, din creştinism, Taoism sau budism (nu în ultimul rând, mandala, sexualitatea sacră, Tarotul). Fie că provin din natură, din ritualuri sau artă, simbolurile sunt una din punţile unificatoare ale culturilor, fiindcă nu de puţine ori putem face comparaţii insolite datorită lor (pomul vieţii, apele vitale etc.) - mai ales între civilizaţiile antice. 

De altfel, egiptenii au chiar şi scrierea legată de simboluri. Cele existente în carte, multe preluate din Cartea morţilor egipteni, numită şi Cartea ieşirii la lumină, sau de pe ilustraţiile stelelor funerare, au uneori comentarii atât de scurte, încât, din cauza concentrării, se pot naşte confuzii (de exemplu, ritualul „deschiderii gurii" celui plecat în lumea lui Osiris e definit „ca având drept scop reanimarea mortului" - se poate înţelege că e vorba de reanimarea la propriu, când, de fapt era vorba de respirarea în continuare în lumea de dincolo - la fel fiind tratate  şi unele statui: Deschiderea permitea reintegrarea lui Ka şi Ba în corp prin orificiile destupate simbolic). Ce-i drept, în zilele noastre digitale cei interesaţi se pot lesne informa mai pe larg, cele câteva sute de simboluri fiind doar bornele unei călătorii prin cele mai diverse istorii şi cercuri culturale.

Sfat de lectura: Eminescu explicat fratelui meu

Volumul Eminescu explicat fratelui meu, de Ioana Bot, a fost lansat la standul Art de la Bookfest 2012, în prezența Rodicăi Zafiu și a scriitorului Mircea Cărtărescu. Un demers literar îndrăzneț, ținând cont de interesul scăzut al contemporanilor pentru valorile trecutului și pentru asimilarea literaturii naționale.

„Întorcându-mă la a scrie despre opera lui Eminescu, am vrut să recitesc poezia lui privind-o „cu ochi străini”, căutând să reactivez acele locuri ale operei pe care exegeza le-a lăsat deoparte – ca fiind ininteligibile (de ex.: atelierul Odei în metru antic), incongruente (de ex.: Gemenii, Odin şi poetul) sau insuficient de valoroase (erotica de tinereţe, poeziile-pastişe după paşoptişti) – ori pe care aceeaşi exegeză le-a comentat urmând prea îndeaproape îndrumările discursurilor de escortă (Epigonii, Mureşanu). Mai poate fi citită poezia lui Eminescu, astăzi, cu ochi străin, adică – aşa cum ar descoperi-o un cititor care nu sunt eu, cel educat în spiritul cultului eminescian, ci un seamăn al meu, cititor ca şi mine, dar lipsit de prejudecăţile mele în receptare? Cine e cititorul, mon semblable, mon frère, căruia mă adresez, interpretând opera eminesciană? Pe cine însoţesc în descoperirea operei eminesciene? Şi – deloc lipsit de importanţă pentru propria mea istorie – cine şi în ce fel se află alături de mine, atunci când îl citesc pe acest poet esenţial pentru devenirea mea interioară?“, spune autoarea.

Mai poate fi citită poezia lui Eminescu, astăzi, cu ochi străin, adică – aşa cum ar descoperi-o un cititor care nu sunt eu, cel educat în spiritul cultului eminescian, ci un seamăn al meu, cititor ca şi mine, dar lipsit de prejudecăţile mele în receptare? Întorcându-mă la a scrie despre opera lui Eminescu, am vrut să recitesc poezia lui privind-o „cu ochi străini", căutând să reactivez acele locuri ale operei pe care exegeza le-a lăsat deoparte - ca fiind ininteligibile (de ex.: atelierul Odei în metru antic), incongruente (de ex.: Gemenii, Odin şi poetul) sau insuficient de valoroase (erotica de tinereţe, poeziile-pastişe după paşoptişti) - ori pe care aceeaşi exegeză le-a comentat urmând prea îndeaproape îndrumările discursurilor de escortă (Epigonii, Mureşanu).