Desi
aceasta carte a fost publicata in mai 2012 vreau sa va aduc in atentie acest volum
extrordinar.
Simbolurile
sacre ale tradiţiei antice ne conduc spre esenţa a ceea ce înseamnă să fii om. Această
carte este un compendiu vizual al eforturilor fără sfârşit ale oamenilor de a
explica şi de a stăpâni universal înconjurător. Ea pune la o laltă unele dintre
cele mai puternice semne şi imagini sacre ale lumii, grupându-le în trei categorii:
popoare, religii şi mistere. Cartea îmbrăţişează atât tradiţia orientală, cât şi
pe cea occidentală, străveche şi actuală şi se inspiră din artă, din mituri şi
din ritualuri .
Grete
Tartler scrie în România literară:
Citit
alături de cartea lui Gombrich, volumul Simboluri sacre de Robert Adkinson pare
a fi scris în primul rând pentru „curioşi", fiindcă trece în zbor asupra celor
mai importante simboluri religioase, filozofice şi culturale. În principiu,
fiecărei emblem îi e consacrată o pagină, cartea fiind astfel citibilă oricând
(de exemplu, într-o aşteptare de anticameră...) şi din orice punct al ei, mai precis
– în orice direcţie, părând a fi menită mai ales îmbogăţirii cunoaşterii
prin... răsfoire. Ilustraţiile sunt admirabile, vorbim de un fel de album pe hârtie
bună, oferind comentarii succinte şi clare asupra celor mai cunoscute simboluri,
fie ele din civilizaţia Egiptului, celţilor sau mayaşilor, din creştinism, Taoism
sau budism (nu în ultimul rând, mandala, sexualitatea sacră, Tarotul). Fie că provin
din natură, din ritualuri sau artă, simbolurile sunt una din punţile unificatoare
ale culturilor, fiindcă nu de puţine ori putem face comparaţii insolite datorită
lor (pomul vieţii, apele vitale etc.) - mai ales între civilizaţiile antice.
De altfel, egiptenii au chiar şi scrierea legată de simboluri. Cele
existente în carte, multe preluate din Cartea morţilor egipteni, numită şi Cartea
ieşirii la lumină, sau de pe ilustraţiile stelelor funerare, au uneori comentarii
atât de scurte, încât, din cauza concentrării, se pot naşte confuzii (de
exemplu, ritualul „deschiderii gurii" celui plecat în lumea lui Osiris e
definit „ca având drept scop reanimarea mortului" - se poate înţelege că e
vorba de reanimarea la propriu, când, de fapt era vorba de respirarea în continuare
în lumea de dincolo - la fel fiind tratate şi unele statui: Deschiderea permitea reintegrarea
lui Ka şi Ba în corp prin orificiile destupate simbolic). Ce-i drept, în zilele
noastre digitale cei interesaţi se pot lesne informa mai pe larg, cele câteva sute
de simboluri fiind doar bornele unei călătorii prin cele mai diverse istorii şi
cercuri culturale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu