O remarcabilă capodoperă modernă, tensionată, stranie şi tulburătoare! Cauta-o în librarii !

Cartea a doua din trilogia Southern Reach se poate achizitiona aici

La câteva luni după evenimentele dezastruoase din Anihilare, trei supravieţuitoare din a 12-a expediţie apar pe neaşteptate din Aria X. Noul director al Diviziei Sudice, John „Control" Rodriguez, le investighează, dar în scurt timp înţelege că foarte puţine lucruri sunt aşa cum par. Oare Aria X creşte? Şi cine este Vocea care-l ghidează pe el? Iar textul scris pe pereţii tunelului apare într-un loc cu totul neaşteptat…

„Îmi place teribil trilogia Southern Reach… dătătoare de fiori şi fascinantă." -- Stephen King

„Un tur de forţă psiho-geografic, care-i contopeşte pe Ballard şi Lovecraft, producând cititorilor o nelinişte delicioasă." -- Financial Times 

Jeffrey Scott VanderMeer (n. 1968) este scriitor şi editor american, faimos pentru contribuţiile sale la curentul New Weird, laureat al mai multor premii literare: World Fantasy 2000, 2003 şi 2012, Tähtifantasia 2006, Cafard Cosmique 2007, Locus 2013 ş.a. Drepturile de ecranizare a trilogiei Southern Reach au fost cumpărate de Paramount Pictures.

IN LIBRARII: Regatul Luminilor de Leigh Bardugo!

Cartea poate fi comandata aici

Acum, soarta ţării depinde de fragila Invocatoare a Soarelui, de o iscoadă căzută în dizgraţie şi de rămăşiţele unei armate magice, cândva măreaţă.

Pornită în căutarea ultimului amplificator al lui Morozova, Alina încheie noi alianţe şi lasă deoparte vechile rivalităţi.

Pe măsură ce află secretele Întunecatului, descoperă un trecut ce va schimba pentru totdeauna felul în care vede legătura lor, precum şi puterea cu care e înzestrată.

Numai pasărea de foc mai poate împiedica distrugerea Ravkăi, însă prinderea ei ar putea să o coste pe Alina viitorul pentru care luptă.

"Alina este o marginală şi aşa mă simţeam şi eu când eram mică. Îşi doreşte foarte mult să aparţină unui loc din lumea asta şi din această cauză face nişte alegeri greşite.

Am fost crescută de bunicii mei într-un loc straniu, unde nu prea întâlneai copii. Casa lor se afla pe un deal şi mai tot timpul eram lăsată de capul meu. Cred că ceva din senzaţia aceea de izolare s-a strecurat şi în descrierea Keramzinului (orfelinatul în care cresc Alina şi Mal)." - Leigh Bardugo, pentru Entertainment Weekly

"Eleganţa şi fluiditatea stilului, împreună cu acea lume imaginară desăvârşită fac din Trilogia Grisha o piesă de rezistenţă a genului fantasy." - RT Book Reviews

"Am reuşit să mă ridic în picioare. Capul mi se învârtea. Mi-am strâns braţul rănit cu mâna teafără şi am pornit clătinându-mă prin întuneric. Nu vedeam nimic, eram complet dezorientată. Dar am continuat să merg prin beznă, încercând să-mi deblochez mintea, să încropesc un plan. Ştiam că volcrele mă puteau ataca în orice clipă, dar era prea riscant să folosesc lumina. Gândeşte!, mă mustram în sinea mea. Nu mai aveam nicio idee. Rămăsesem fără explozibili şi nu puteam folosi Tăietura. Mâneca îmi era plină de sânge şi paşii îmi încetineau. Trebuia să găsesc pe cineva să-mi vindece braţul. Trebuia să mă refac &#35 1;i să atac din nou. Nu puteam fugi iarăşi de Întunecatul, la fel ca prima oară când luptaserăm în Falie. De atunci, fugisem întruna."

Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi, mai recent, s-a specializat în make-up şi efecte speciale. În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood. Este membră a trupei Captain Automatic.

De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut primele două volume ale Trilogiei Grisha: Regatul Umbrelor şi Regatul Furtunilor.

Regii blestemaţi de Maurice Druon - Sălbatic, senzual, plin de viaţă, bogat documentat..., printre cele mai bune romane istorice.

Crime, războaie şi trădări, minciuni şi senzualitate, prăbuşirea unei mari dinastii şi intrigile politice care au influenţat decisiv istoria Franţei.

"Regii blestemaţi are de toate: regi de fier şi regine sugrumate, războaie şi trădări, minciuni şi senzualitate, înşelătorii, rivalităţi de familie, blestemul cavalerilor templieri, bebeluşi schimbaţi la naştere, femei-lup, prăbuşirea unei mari dinastii, iar toate acestea (sau mare parte din ele) sunt luate direct din paginile de istorie. Şi, credeţi-mă, familiile Stark şi Lannister nu sunt mai interesante decât Capeţienii şi Plantageneţii. Fie că eşti pasionat de istorie sau de literatura fantasy, nu vei putea lăsa din mână romanele lui Druon: este Urzeala tronurilor în original."      (George R.R. Martin)

„Blestemaţi! Blestemaţi! Blestemaţi fiţi cu toţii până la a treisprezecea spiţă a neamurilor voastre!“

Hotărât să pună mâna pe bogăţiile puternicilor cavaleri templieri, regele Filip al IV-lea îl condamnă la moarte prin arderea pe rug pe Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templierilor. 

Dar acesta moare aruncând un îngrozitor blestem asupra regelui, a papei şi a mai-marilor regatului, iar din acel moment pare că toate nenorocirile se abat asupra Franţei...

Filip al IV-lea a murit, iar la tron îi urmează un rege slab, Ludovic al X-lea Arţăgosul, a cărui soţie este închisă pentru adulter. Ludovic nu are moştenitor şi nici nu se poate recăsători atât timp cât Margareta este în viaţă. 

În vreme ce creştinătatea aşteaptă alegerea unui nou papă, iar poporul moare de foame, rivalităţile, intrigile şi comploturile sfâşie curtea Franţei şi îi conduc pe nobili, prelaţi, bancheri şi pe rege însuşi într-un impas din care nu vor putea ieşi decât prin crimă…

După ce a pus să-i fie ucisă prima soție, Ludovic al X-lea Arțăgosul se căsătorește cu frumoasa și cucernica prințesă Clémence a Ungariei. Viitorul coroanei pare în sfârșit asigurat, iar onoarea regelui, reparată. 

Un război dezastruos împotriva flamanzilor, ambițiile puternicilor nobili și incapacitatea regelui de a guverna amenință însă stabilitatea regatului. În cele din urmă, nimeni nu este imun la otravă… Pentru prima dată după trei sute de ani, un rege al Franței moare fără a lăsa un moștenitor de sex masculin.

  Ludovic al X-lea tocmai a murit, otrăvit de Mahaut d’Artois. Planul ei este simplu: să-i pregătească drumul spre tron ginerelui său Filip. Dar mai are de depăşit un obstacol, copilul nenăscut al reginei Clémence. Confruntat cu o ţară cuprinsă de revolte şi cu nobili nesupuşi, cu un conclav de cardinali care amână la nesfârşit alegerea unui papă şi cu încă doi pretendenţi la rolul de regent, Filip trebuie să folosească toate mijloacele necesare pentru a salva Franţa de la anarhie. Totuşi, cât de departe va fi dispus să meargă pentru a deveni rege?

O evadare din Turnul Londrei. O revoltă condusă de o regină pentru a-și alunga de pe tron propriul soț. O crimă atroce săvârșită asupra unui suveran. Întemnițat de Eduard al II-lea al Angliei, Roger Mortimer evadează, găsind adăpost și sprijin în Franța. 

Isabella, soția regelui, i se alătură, iar povestea de dragoste dintre lupoaica Franței și conducătorul baronilor englezi rebeli va pecetlui soarta acestuia din urmă. Se pare că fiica Regelui de Fier a dus peste Canalul Mânecii blestemul templierilor...

Carol al IV-lea tocmai a murit, iar odată cu dispariția lui dinastia capețiană se stinge, împlinind astfel blestemul templierilor. Deschizându-i calea spre tron vărului său Filip, din dinastia de Valois, Robert d’Artois se așteaptă să primească în schimb pământurile familiei sale, pentru care nu s-a dat în lături nici de la realizarea de falsuri, nici de la sperjur sau crimă. 

Dar trădările sunt departe de a se fi terminat, iar contele Robert este nevoit să fugă din țară și să ceară adăpost în Anglia. Săbiile se ascut iar, leul se trezește, și un nou pretendent la tron amenință încă o dată Franța... 

"Sălbatic, senzual, plin de viaţă, bogat documentat..., printre cele mai bune romane istorice."      (The Times Literary Supplement)

Lumea e pe cale să se sfârşească. Dar aventura abia acum începe.

Pe apele Rinului curge sânge…
Turnurile Londrei se înclină
până la pământ…
Un înger cu o sabie înfricoşătoare
apare deasupra Ierusalimului…
Curând un oraş va cădea.
APOCALIPSA SE APROPIE.

Codul blestemat este unul dintre cele mai bune thrillere conspiraţioniste din ultimii ani – un roman spectaculos despre coduri şi indicii, paradis şi infern, cu o eroină de neuitat.

Un intrus a furat de la British Museum o carte veche – lucrarea unui profet nebun care a prezis Apocalipsa. Niciuna dintre viziunile lui despre sfârşitul lumii nu s a adeverit. Până acum.
Unul după altul, semne şi minuni imposibile zguduie lumea – dar sunt acestea miracole sau faptele întunecate ale unui om?
Angajându se într o cursă pentru aflarea adevărului, Heather Kennedy, o fostă poliţistă, şi Leo Tillman, un fost mercenar, întâlnesc singura persoană care le ar putea descifra secretul profeţiilor. Diema, o tânără de 19 ani.

Adam Blake este pseudonimul unui foarte cunoscut autor din Marea Britanie, ale cărui cărţi s au vândut în milioane de exemplare. Nimeni nu a reuşit să afle identitatea acestuia, deşi s au vehiculat câteva nume celebre. Adam Blake locuieşte în Londra.

Editura Corint recomanda: "De neinvins" - o marturie a supravietuirii spiritului uman

 

ERNEST HEMINGWAY: „ODATĂ CE SCRISUL A DEVENIT VICIUL TĂU MAJOR, NUMAI MOARTEA ÎI POATE PUNE CAPĂT”

Să fii jurnalist, în anii ’50, la The Paris Review, însemna să fii un tip tare norocos. Cei care au avut acest destin s-au bucurat de șansa de a-i intervieva pe unii dintre cei mai valoroși artiști ai epocii, oameni care au lăsat amprente de neșters în cultura universală. George Plimpton – jurnalist, scriitor, actor și unul dintre fondatorii prestigioasei reviste – a realizat, în 1958, cu trei ani înainte ca Hemingway să aleagă moartea, un interviu revelator pentru felul de a fi al autorului. Întâlnirea celor doi, concretizată într-un dialog fascinant, a fost readusă în atenția cititorilor The Paris Review de curând, când publicația a împlinit șase decenii de la înființare.

George Plimpton descrie, cu o atenție pentru amănunte pe care doar un observator al vieții o poate avea, universul creator al lui Ernest Hemingway, aflat, la momentul realizării interviului, în casa lui (video la finalul articolului) din San Francisco de Paula, o suburbie a Havanei. „Ernest Hemingway scrie în dormitorul casei sale. Are pregătită o cameră specială de lucru, într-un turn aflat în partea de sud-vest a locuinței, dar preferă să scrie în dormitor, urcând în turn doar atunci când personajele îl conduc încolo”, își începe Plimpton incursiunea în lumea scriitorului. Jurnalistul notează și faptul că, atunci când creează, Hemingway stă în picioare, în fața mașinii de scris. „Îi vine greu să vorbească despre scris – nu pentru că ar avea puține idei despre acest subiect, ci mai degrabă deoarece crede cu toată puterea că astfel de gânduri ar trebui să rămână neexprimate. (…) Pentru el, scrisul este o ocupație intimă, privată, care nu are nevoie de martori până ce opera nu e completă”.

Iată, totuși, câteva extrase din mărturisirile marelui scriitor, despre pasiunea care l-a făcut nemuritor.

Despre programul său de lucru: Când lucrez la o carte sau la o povestire, scriu în fiecare dimineață, imediat ce se face lumină. Nu e nimeni care să te deranjeze, e liniște și răcoare și te apropii de munca ta, încălzindu-te în timp ce scrii. Citești ce ai scris și, cum întotdeauna te oprești când știi ce urmează să se întâmple, continui de acolo. Scrii până când ajungi într-un punct în care încă mai ai sevă și știi ce se va întâmpla mai departe; te oprești și încerci să trăiești până a doua zi, când „lovești” din nou. Ai început la șase dimineața, să zicem, și s-ar putea să continui până spre prânz sau să termini înainte de amiază. Când te oprești ești la fel de gol – și în același timp niciodată gol, ci plin – așa cum ești după ce ai făcut dragoste cu o persoană pe care o iubești. Nimic nu te poate răni, nimic nu se poate întâmpla, nimic nu înseamnă ceva până a doua zi, când o faci din nou. Însă e greu să treci de așteptarea până a doua zi.

Despre detașarea de problemele din jur: Da, mă detașez total. Dar e nevoie de disciplină pentru a face asta, iar eu am dobândit această discplină. Ea trebuie să fie acolo.

Despre rescriere și corectură: În fiecare zi rescriu până la punctul în care m-am oprit. Când e totul gata, în mod firesc, treci prin tot ce-ai scris. Mai ai o șansă să corectezi și să rescrii când altcineva bate textul la mașină; astfel, îl poți vedea tipărit. Ultima șansă sunt șpalturile. Ești recunoscător pentru toate aceste șanse.

Cât de mult editează: Depinde. Am rescris sfârșitul la Adio, arme, adică ultima pagină, de 39 de ori până să fiu mulțumit. Problema era că trebuia să găsesc cuvintele potrivite.

Lipsește vreodată inspirația? Firește că da. Dar, dacă te-ai oprit atunci când știai ce urma să se întâmple, poți continua. Atâta vreme cât poți să începi, ești în regulă. Seva o să vină.

Despre locurile sale preferate de scris: Hotelul Ambos Mundos din Havana a fost un loc de lucru foarte bun. Această casă, de asemenea, e un loc splendid, sau a fost. Dar am lucrat bine peste tot. Vreau să spun că am reușit să scriu atât de bine cât am putut în circumstanțe diverse. Telefonul și musafirii sunt cei care-ți distrug munca.

O sa scriu saptamanal un articol despre viata unui autor,despre modul sau de lucru,orice e legat de el.