RECENZIE “Încă o dorinţă” de Andres

Descriere:

O lectură uşoară, agreabilă, incitantă. O carte ce răspândeşte, cumva, prin filele ei, un aer de destin.

Ana, prietenele ei şi personajele masculine care li se alătură acestora pe parcurs conturează, de fapt, o poveste de viaţă, ţesută simplu şi captivant prin toate gândurile, replicile vii şi întâmplările aproape incredibile prin care trec cu toţii.

Multă dragoste, coincidenţe frumoase sau dureroase, un eveniment foarte nefericit urmat îndeaproape de un accident, suferinţa şi rătăcirea aduse de moartea celui iubit, întâlniri spectaculoase, dorinţe şi speranţe nerostite, o căutare neobosită a iubirii şi nenumăratele întrebări, mai mult retorice, care o însoţesc, locuri exotice, iar apoi Bucureştiul cu nopţile lui seducătoare — toate sunt parte din acest roman ce se remarcă în special prin spiritul lui antrenant şi prin caracterul real al întâmplărilor. O carte plină de surprize, la fel ca viaţa însăşi!

“Cât de oarbă e, uneori, dragostea! Cineva ar trebui să ne arate drumul, pentru că, de cele mai multe ori, suntem incapabili să-l vedem singuri.” – Ana

GÂNDURILE MELE pe scurt

Incă o dorinţă… a autoarei, a mea, a ta cititorule… a Anei Casian şi a prietenelor ei.  “Încă o dorinţă” este un proiect de suflet al Andreei Ban, aka Andres, pe care am încercat să îl susţin de câte ori am avut ocazia. 

 Andreea, draga mea, fluturii Anei m-au fermecat. Am simţit povestea Anei, ca şi cum aş fi scris-o eu…nu am eu talentul asta, ceea ce vreau sa subliniez e că au fost momente în care m-am identificat cu Ana, pasaje pe care le-am gândit şi pe care mi-ar fi plăcut să le pun pe hârtie.

Eşti un om frumos şi talentat, care şi-a pus sufletul în această poveste, un om creativ şi cu o ingeniozitate de invidiat. ;) Modul în care ai promovat cartea, spune totul!  “O carte pentru tine, o dorinţă îndeplinită pentru ei”: Oferă unui copil o șansă în plus! La fiecare exemplar cumpărat, o parte din valoare va fi direcționată către asociația Salvați Copiii!

Îţi multumesc pentru darul făcut, chiar dacă e fără autograf :)

“Încă o dorinţă”  este lait motivul vieţii Anei Casian, o existenţă plină de trăiri intense, de încercări şi drame, de iubire şi prietenie. Ana Casian întruchipează femeia modernă, inteligentă,  care îşi iubeşte profesia,  şi care se zbate între carieră şi viaţa personală,  în căutarea iubirii şi împlinirii ca femeie.  Povestea ei este una fără vârstă şi gen, uşor de citit,  fără a fi însă o lectură “uşoară”, după cum apare în descrierea cărţii.  Este o carte pe care o  parcurgi cu uşurinţă, dar  care pune pe tapet  sentimente, trăiri, siutaţii, momente  ce  trimit cititorul spre introspecţie.  Nici nu m-aş fi aşteptat la altceva din partea Andreei. ;)

 Da, cartea nu o fi bestseller(încă). Poate Andreea este o autoare tânără, dar cu un talent imens, poate încă este neexperimentată, dar creativitatea ei promite,  iar modul aproape poetic în care povesteşte te prinde imediat… şi da,  au fost momente care mi s-au părut “în plus”, dar  sunt puţine şi nu ar trebui menţionate.

Până la urmă scopul unui autor este să trezească reacţii din partea cititorului, indiferent de natura lor, iar Andreea a reuşit, cel puţin în cazul meu. Ca dovadă numereoasele citate favorite...

După cum ştiti foarte bine, urăsc să dezvălui momente din cărţi în recenzie, de aceea vă invit să aflaţi povestea Anei Casian pe  http://www.incaodorinta.com

Recenzie: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii Mark Haddon

Descriere:

Christopher, un băiat de 15 ani, suferă de sindromul Asperger, o formă de autism. Are o memorie fotografică. Înţelege matematica. Înţelege ştiinţa. Ceea ce nu poate înţelege el sunt oamenii.
Când îl găseşte pe Wellington, câinele vecinului său, zăcând mort pe o peluză din apropiere, se decide să pornească în căutarea asasinului şi să scrie un roman poliţist despre aceasta. În incursiunea sa va descoperi însă alte mistere ce pot face ca întreaga lume din jurul său să se prăbuşească.
Apărut în Anglia, romanul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii s-a bucurat de un enorm succes, devenind un bestseller absolut în majoritatea ţărilor în care a fost publicat şi fiind recompensat cu 17 premii literare, printre care Whitbread Award şi Los Angeles Times Book Prize.

Nu am mai citit niciodată o carte atât de plină de umor şi seriozitate în acelaşi timp... Vă sfătuiesc să o cumpăraţi în dublu exemplar, o să vreţi s-o daţi la prieteni, dar nu vă veţi îndura să o împrumutaţi pe a voastră. -- Arthur Golden

Christopher e un studiu de caz fascinant şi, mai presus de toate, un băieţel cu care empatizezi imediat: nu blocat, ci uluit de senzaţii, lipsit de filtrele prin care oamenii normali examinează ce e în jur. Modul straniu în care observă lumea şi o interpretează literal compune un soi de sensibilitate poetică şi o personalitate aparte. Deşi Christopher insistă că „aceasta nu va fi o carte amuzantă. Nu ştiu să spun glume pentru că nu le înţeleg", romanul e impregnat de un tip de umor ironic şi emoţionant totodată.

Mark Haddon a construit o voce literară unică şi extrem de convingătoare.

Gandurile mele

Exceptionala poveste! O carte scrisă de un psiholog, care lucrează cu tinerii cu tulburari mintale, un concept interesant și original. Autorul narează romanul prin POV al unui baiat autist, un adolescent de cincisprezece ani, cu sindromul Asperger cu un talent extraordinar pentru matematică, un mare fan al lui Sherlock Holmes şi care îşi doreşte, cu ardoare, să scrie o carte în urma investigațiilor sale despre uciderea câinelui unui vecin. Pentru noi ceilalţi, 

Christopher Boone poate fi perceput ca un "ciudat", încă eu l-as caracteriza ca fiind special. Pe scurt despre Christopher: este uimitor de atent la detalii; nu poate citi emoțiile oamenilor foarte bine, urăște culorile galben și maro, urăște să fie atins și își pierde de multe ori memoria atunci când se supara. 

Trebuie sa recunosc, cartea aceasta m-a tulburat profund. Poate pentru că regăsesc puţin din Christopher Boone în mine sau poate în cei de lângă mine; poate pentru că m-a impresionat plăcut să citesc o poveste frumoasă, într-un ton pozitiv despre un copil cu probleme de adapare sau poate pentru că citind lucrurile pe care le face și spune Christophor, m-au făcut să trăiesc o experienţă cu totul inedită.

 Vă recomand cartea! Chiar dacă la început vi se va părea că este o carte scrisă de un adult pentru copii, vă asigur că nu veţi regreta experienţa!

Recenzie - Jurnalul unei iubiri

Produs publicat in 2012 la RAO

Data aparitiei: Mai 2012

Colectia Carte de buzunar

Traducator: Madalina Gavrila

Tip coperta: Cartonata

Numar pagini: 192

ISBN: 978-606-609-262-3

Acest roman incearca sa ne demonstreze ca miracolele inca mai sint posibile, ca viata inca mai poate fi traita sub semnul iubirii.El este un maestru al cuvintelor si un mare iubitor de natura, iar ea - p pictorita celebra in stare sa vada frumusetea acolo unde altii nu o vad. Povestea lor tulburatoare ii va fermeca pe cei care s-au indragostit de stilul lui Nicholas Sparks.

Recenzie:

Trebuie sa recunosc ca am vazut prima data filmul.E prima carte de-a lui Nicholas Sparks pe care o citesc si mi-a smuls cateva lacrimi.Nu plang eu la orice,dar si cand plang,plang.Cred ca toata lumea a vazut The Notebook si daca nu l-a intristat macar inseamna ca sufletul omului are ceva probleme.

Povestea e simpla, Allie e fata bogata care traieste o iubire de-o vara cu Noah,un tanar cu o situatie materiala mai proasta decat a ei.PArintii ei nu o lasa sa continue relatia cu el dupa ce vara se termina,dar ceea ce nici ei nu stiau e ca dragostea lor o sa dainuiasca desi ii despart kilometri si ani.14 ani chiar.Dupa 14 ani Allie vine sa il vada.E logodita,dar orele petrecute cu Noah o fac sa realizeze ca inca il iubeste si vrea sa ramana cu el.Rupe logodna cu Lon,un avocat de succes care o iubeste,dar decide sa-i redea libertatea si va ramane alaturi de Noah pentru urmatorii 50 ani.Allie se va imbolnavi de Alzheimer,iar Noah are alte probleme de sanatate si se vor interna intr-un azil.Aici Allie nu il mai recunoaste pe Noah,acesta este un efect al bolii,dar el ii citeste zi de zi povestea lor de dragoste din jurnalul lui.

E dureros sa citesti gandurile lui Noah,cat de mult sufera din cauza faptului ca Allie nu il mai recunoaste si cat se abtine sa ii zica cine e ea si ca povestea e chiar povestea lor de dragoste.

Am vazut cat de grea e batranetea si cat de puternica e iubirea.Am vazut senzualitatea si romantismul in paginile cartii si inca ma gandesc daca in zilele de azi mai exista asa ceva.Nu e o carte extraordinara,nu o pot compara cu una clasica,dar e o carte buna.Eu le zic cartilor de gen:carti de relaxare pentru ca in afara de faptul ca m-am si uitat la tv cand citeam,nu am lasat-o din mana si am citit-o in 3 ore.

Pentru cateva ore sau minute de relaxare v-o recomand.

Daca ar fi sa aleg intre carte si film as alege filmul: e mult mai "viu", mai de actiune,cartea e ca o panta lina.Urci incet pana afli ca s-a terminat.Exista diferente intre carte si film,unul este chiar finalul.In finalul filmului cei doi mor,in carte petrec noaptea impreuna.

Puncte forte:

-modul de a scrie al autorului,de a crea imagini si emotii este exceptional;

Puncte slabe:

- mi s-a parut mai profund filmul,putin mai filosofic,mai...

-filmul imbia la meditatie,te lasa cu un gust dulceag-amarui in ...creier,cartea te mistuie pana la ultima pagina si cand o inchizi legatura ta cu lumea lor s-a rupt.

Despre autori si cartile lor: Agatha Christie

Salutare tuturor!

        Am avut ocazia zilele trecute sa ma angrenez intr-o discutie despre carti cu o prietena de a mea referitor la tipul de literatura ce se promoveaza pe blogurile de profil si  am constatat cat de superficial este tratata aceasta indeletnicire a cititului in ziua de azi. 

       Ma bucur ca acum o sa am ocazia sa o contrazic prin ceea ce mi-am propus. In fiecare zi,  va voi vorbi despre autori celebri care mi se pare ca au fost uitati pe raft, acum cu toata abundenta de literatura paranaromal/fantasy care a cuprins si Romania. 

        Sa nu ma intelegeti gresit, sunt fan declarat al genului  paranaromal/fantasy, dar cred ca suntem tributari literaturii care a format generatii intregi, inclusiv a mea. :)  

       Dupa cum stiti, printre  autorii mei  favoriti (pe care i-am citit si recitit) sunt John Fowles, Jorge Luis Borges, Octavian Paler, Jane Austen, Marin Preda si nu in ulimul rand Agatha Christie(autoare pe care am regasit-o la AdevarulShop). 

         Va astept sa imi vorbiti de autorii care si-au pus amprenta asupra formarii voastre. 

Azi ma voi opri asupra reginei crimei", Agatha Christie. 

         Agatha Christie este in primul rand o buna cunoscatoare a psihologiei umane in general si a psihologiei criminalilor in particular."Regina romanului politist" are o scriitura plina de talent, imaginatie si suspans, calitati care au facut ca cele 66 de romane publicate sa fie vandute in aproximativ 2 miliarde de exemplare. A intrat in Cartea Recordurilor, fiind autoarea de fictiune care a inregistrat cele mai mari vanzari la nivel mondial, a doua in clasamentul de profil dupa William Shakespeare.

        Dupa cum relata intr-o serie de interviuri, intotdeauna i-a placut sa observe natura umana, sa incerce sa anticipeze reactiile celor din jur in diferite contexte sau sa stabileasca in ce masura personalitatea unui individ poate fi intuita studiindu-i fizionomia. Astfel au luat nastere detectivii sai consacrati: Hercule Poirot, Miss Marple si cuplul Tommy si Tuppence.

Lectura placuta tuturor!

Anime hangover: Kuroshitsuji - the best gothic fantasy, so far

Un anime (2 sezoane), pe care l-am savurat in mai putin de 24 de ore, 

realizat dupa o manga cu o foarte mare popularitate,  care ofera o excelenta combinatie intre comedia neagra, atmosfera gotica a erei victoriene si un soundtrack creepy, dar sublim. 

Personaje bine creionate, ma refer la caracterul lor nu la realizarea grafica ;) subiecte tabu, inserate ici si colo si o adevarata lectie despre cum nu trebuie sa faci intelegere cu fortele raului.

Teme clasice condimentate cu nuante tabu, in care pacatul si pedeapsa aferenta sunt aduse mereu in prim plan, reflectate in special de natura brutala si morbida a "rasplatii" la care sunt supuse personajele principale. Referintele religioase inclina spre traditia crestina,  balanta bine/rau, dar cu o doza buna de mitologie si  cu un genial steampunk Grim Reaper.

Heheheh, era sa uit de marele elefant albastru...care de fapt nu e atat de mare :)) 

hmmm, nu o sa vi-l dezvalui pentru ca as incalca convenientele sociale :))) 

Pot sa va spun, doar, urmariti show-ul, poate va suprinde placut 
in a freak kind of way. Eu am fost!!!

Eu am vazut varianta in engleza, dar seria tradusa in lb. romana o gasiti aici:
http://a-kage.info/anime/kuroshitsuji/
http://a-kage.info/anime/kuroshitsuji-2/

Guest Post - Andrei Inocan - Recenzie "Dark Fever de Karen Marie Moning

Descriere 

Când MacKayla află că sora ei Alina a fost ucisă în Irlanda ─ după ce i-a lăsat un mesaj criptic pe telefon ─, decide să plece la Dublin în căutarea unor răspunsuri.

Dar încercarea de a-l descoperi pe asasinul Alinei o atrage într-o lume de umbre în care nimic nu e ceea ce pare, unde binele şi răul poartă aceeaşi mască seducătoare. 

Curând, MacKayla trebuie să facă faţă unei provocări majore: să rămână în viaţă şi să înveţe să mânuiască o putere pe care nu ştia că o deţine ─ o putere care îi îngăduie să vadă dincolo de lumea oamenilor, în periculosul tărâm locuit de Fae…

Pe măsură ce pătrunde în enigma morţii surorii ei, iar graniţa între lumi începe să se năruie, adevărata misiune a lui Mac devine tot mai clară: trebuie să găsească misterioasa Sinsar Dubh─ Cartea Neagră, un manuscris vechi de milioane de ani care conţine între paginile sale încifrate cea mai primejdioasă dintre vrăji  ─, căci cel care pune primul mâna pe ea va deţine controlul total asupra celor două lumi.

GANDURILE LUI ANDREI

Cum e prima data cand fac asa ceva recunosc nu stiu regulile jocului. Suna familiar? Asa ar trebui, a patit-o si  MacKayla Lane, personajul principal al cartii "Febra neagra" care din cauza unei tragedii, se  trezeste aruncata intr-o lume straina  departe de tot ceea ce stia pana acum.

Confuzi? Lasati-ma sa va lamuresc: Mac afla ca sora ei mai mare cu 2 ani este gasita moarta in Dublin Irlanda unde isi facea studiile. Dupa ce asculta un mesaj lasat de Alina in casuta vocala a telefonului si  dorind sa afle cea sa intamplat cu adevarat aceasta pleaca in Dublin urmand pasii Alinei.

Sincer, nu as vrea acum si aici sa transcriu toata actiunea cartii. Vreau doar sa punctez cateva chestii care mi-au placut la acesta carte.

In primul rand mi-a placut “inocenta” lui Mac din prima parte a cartii si, in ciuda faptului ca are de a face cu intalnirii stranii, isi pastreaza calmul. Intalnirea cu enigmaticul personaj Jericho si relatia care se lega intre el si Mac este al punct pe care l-as mentiona. Mi-au placut schimbarile de replicii dintre ei si faptul ca la un moment dat nu stii daca sunt prieteni sau dusmani.

Exista un pasaj in carte care mi-a placut foarte tare si mi-a ramas in minte : “I turned and stared up at the bookstore, now seeing it in an entirely different light : It wasn’t a bilding – it was a weapon. Only last week I’d stood out front, thinking it seemed to stand bastion between the good part of the city and the bad . Now I understood it was a bastion – this was the line of demarcation, the last defense – and Barrons held the encroachement of the abandoned neighborhood at bay with his many and carefully placed floodlights and all he had to do to protect his property from threat at night was turn them off and let the Shades move in, hungry guard dogs from Hell”

Imi place ideea potrivit careia cartiile fac diferenta  intre o viata mohorata dusa in intuneric si viata plina de lumina in care pasim cu ajutorul cartiilor.

Cartea a aparut la Editura Leda si poate fi comandata aici

Recenzie "Iubitele sotului meu"

"Iubitele sotului meu" prezinta povestea unei femei de afaceri, Lucy care a avut o casnicie de 4 ani cu Artie, care este acum pe moarte si de la care afla ca a fost inselata cu un numar mare de femei.

Cum sa te comporti intr-o astfel de situatie?

Sa ierti sotul bolnav si sa-i fi alaturi in ultimele zile sau sa-l parasesti si sa nu-ti pese de el?

Desi Lucy vorbeste ca si cum nu i-ar pasa de Artie, faptele ei tradeaza cu totul alte emotii: lacrimile ii siroiesc la amintirea clipelor frumoase petrecute cu el. Intr-un moment de betie le suna pe iubitele sotului si le cheama sa stea la capataiul lui Artie. La inceput acestea nu vor sa auda de el, dar pe parcurs incep sa apara la usa ei. Primele sunt Elspa si Eleonor: Elspa il vede pe Artie drept salvatorul ei, iar Eleonor il uraste, de aici cele doua ipostaze sub care Artie a cunoscut majoritatea amantelor lui, pe unele le-a salvat, pe altele le-a ranit.

Se pare ca frica mortii face oamenii sa marturiseasca cele mai ascunse secrete: Artie ii spune despre fiul lui in varsta de 30 ani. Autoarea a reusit sa induca, cititorului emotii dintre cele mai adanci, de fiecare data cand Lucy plange, imi apareau si mie lacrimi in ochi. Lucy, ajutata de Elspa si de mama sa vor sa il convinga pe fiul lui Artie sa vina sa-l cunoasca, apoi vrea sa o ajute pe Elspa sa-si ia fetita din casa parintilor ei si sa o creasca singura. Se pare ca Lucy crede ca isi alina suferinta ajutand pe cei aflati la nevoie, daruieste bucati de suflet pentru a si-l intregi pe al sau. Va aduna in casa lui Artie toate femeile cu care a avut vreodata vreo relatie, fiecare femeie detine o parte din el si un sentiment pentru el, fie bun sau rau.

Cu fiecare zi care il aduce pe Artie mai aproape de moarte, Lucy descopera emotii stranii in sufletul ei: nu vrea sa-l piarda pe Artie si ii cauta o copie in fiul lui, John. 

Mi-au placut mult pasajele introspective ale lui Lucy, in care analiza ceea ce simte si incerca sa decida ce e mai bine sa faca, franturile de amintiri si amintirile intregi m-au purtat in viata ei. Am observat o placuta alternanta trecut-prezent. 

Aceasta este o carte despre iertare, despre cum in fata mortii oamenii ar trebui sa ierte, sa-si inmoaie sufletele si sa devina mai buni. Recomand aceasta carte pentru simplitate, claritate, pentru o lectura in care pasajele au presarate fraze profund filosofice si nu in ultimul rand, pentru ca este o carte a sperantei, a linistii si a echilibrului sufletesc care mi-a lasat o stare de bine.

Recenzie Simbolul Pierdut de Dan Brown

IN STOC

(actualizat acum 2 ore)

Cod: RAO978-606-609-393-4

An aparitie: 2013

Autor: Dan Brown

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Format: 10.5x17.5 cm

Nr. pagini: 602

Descriere

Romanul este rezultatul a cinci ani de cercetare si documentare, iar actiunea se concentreaza in 12 ore, in care eroul de la Harvard, profesorul Robert Langdon, ne conduce alert si codificat in culisele tainice ale masoneriei. 

„Am fost intotdeauna fascinat de puterile oculte, de societatile secrete. Am crescut intr-un oras din New England, unde exista o loja masonica deasupra teatrului local si voiam sa aflu ce se intampla acolo“ - declara Dan Brown cu prilejul lansarii.

La numai o saptamana de la punerea sa in vanzare, Simbolul pierdut confirma toate asteptarile specialistilor: 2 milioane de exemplare vandute, dupa cum anunta editura americana Doubleday.

Gândurile mele despre carte

Mi-a plăcut această carte, un pic mai mult decât Codul lui DaVinci(lectura de 2 stele) și Înger& Demon(DNF). Ironic sau nu, Simbolul Pierdut a fost o lectură  agreabilă, mai ales că nu este altceva decât o altă poveste clişeu (The Bad, The Good and the Hidden), însă cu ceva mai multă intrigă și cu idei mai aproape de realitate decât am regăsit în predecesoarele sale. Nu o să fac o recenzie foarte elaborată pentru simplul fapt că nu vreau să vă influenţez negativ cu privire la această carte, chiar dacă, ceea ce va urma este o înşiruire de Nu-uri.

Adevărul este că întotdeauna am fost fascinată de societăţile secrete, iar micile “dezvăluiri” din lumea masonică au fost pe placul meu. Când am cerut această carte de la Libris, NU am avut aşteptări despre mari adevăruri istorice,  NU am căutat dezvăluiri şocante şi nici NU am crezut că voi avea parte de schimbări de stil sau tehnică în cazul lui Dan Brown ;)

Dan Brown NU m-a dezamăgit… scrie în acelaşi stil plat, lipsit de consistenţă şi fără credibilitate. Cercetarea lipseşte aproape cu desăvârşire şi din acest roman. Ca să nu mai vorbim de faptul că Robert Langdon pare că îşi pierde aproape total îndemânarea de a rezolva situaţiile criptice, alege o pista pe care o urmează cu încăpăţânare, pentru ca apoi să constate şocat că era în totalitate falsă. Sigur, mesajul lui Brown este clar: lucrurile nu sunt întotdeauna, ceea ce par a fi ;)) Dar chiar şi aşa comportamentul haotic al renumitului profesor de la Harvard lasă de dorit. Ok, nu spun mai multe.

Concluzia?

Mai bine citiţi cartea, cine ştie, poate că această poveste de ficţiune este pe placul vostru. E o lectură facilă,  care vorbeşte despre lucruri mai puţin banale(istorie religioasă, societăţi secrete), cine ştie, poate fi o experienţă inedita pentru unii dintre voi. So, enjoy the ride!!! 

Cartile lui DAN BROWN pot fi comandate de la libraria online, Libris.

Recenzie ”Adevărul despre cazul Harry Quebert” de Joel Dicker

Titlul original: La Vérité sur l'Affaire Harry Quebert

Publicată de: Éditions de Fallois/L’Âge d’Homme, 2012

Limba originală: franceză

Traducere de: Ana Antonescu

Anul apariţiei: 2013

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Nr. de pagini: 656

ISBN: 978-973-707-753-0

Descriere

1975, New Hampshire: Nola Kellergan, o adolescentă în vârstă de 15 ani, dispare fără urmă. 33 de ani mai târziu, scriitorul de succes Harry Quebert este acuzat de crimă, atunci când trupul fetei este descoperit în timpul unor săpături în grădina casei sale.

Tânărul Marcus Goldman, scriitor în pană de inspiraţie, nu ezită să plece la New Hampshire şi să înceapă propria anchetă pentru a-l ajuta pe Harry, mentorul şi prietenul său.

Acolo este depăşit rapid de evenimente: investigaţia intră în impas, iar Marcus începe să primească ameninţări. Pentru a dovedi nevinovăţia lui Harry şi a-şi salva cariera de scriitor, e absolut necesar să răspundă la trei întrebări: cine a omorât-o pe Nola Kellergan? Ce s-a întâmplat în New Hampshire în vara lui 1975? Şi cum se scrie un roman de succes?

Exploatând un fapt divers, Joël Dicker a construit un thriller alert care este, în acelaşi timp, un roman în roman, un studiu sociologic asupra Americii clasei de mijloc înainte de alegerea la preşedinţie a lui Barack Obama, ancheta unei crime şi un curs de literatură.

Ca un maestru, Dicker alternează epocile, registrele stilistice (raportul poliţiei, transcrierea unui interogatoriu, extrase din roman) şi explorează America în toate excesele ei – mediatice, literare, religioase, meditând, în acelaşi timp, asupra condiţiei scriitorului. O lecţie de scris şi o lecţie de viaţă. -- L’Express

GÂNDURILE MELE DESPRE CARTE

 “Când vei ajunge la finalul cărţii, Marcus, oferă-i cititorului o rasturnare de situaţie în ultima secundă.

-   De ce?

-  De ce? Pentru că trebuie să-l ţii pe cititor cu sufletul la gură  până la sfârşit” Harry Quebert

Acest citat însumează în câteva cuvinte ceea ce am simţit eu pe parcursul cărţii, culminând cu un final spectaculos! Răsturnările de situaţie sunt laitmotivul cărţii, scâteia creativă a lui Dicker. Fiind o carte cu peste 600 de pagini te-ai fi aşteptat să aibă momente de tărăgănare a naraţiunii, dar, tocmai aceste schimbări de perspectivă ţin cititorul alert şi într-o continuă expectativă a adevărului. Alternarea planului temporal(investigaţiile se desfăşoară în 2008, după 33 de ani de la asasinarea Nolei) este instrumentul folosit de Dicker pentru a rupe monotonia poveştii.

”Adevărul despre cazul Harry Quebert” este o carte cu totul surprinzătoare, un thriller psihologic şi prea puţin un roman poliţist, chiar dacă pe alocuri are accente specifice acestui gen (nu il consider cu adevarat un roman poliţist pentru că am descoperit ucigaşul mult prea repede).

Este o carte despre destinul scriitorului, despre solitudinea unui om care trăieşte prin şi pentru personajele sale. Dicker pune în mâna cititorului său o adevărată lecţie de viaţă aranjată pe mai multe registre, focalizată pe prietenia dintre mentor şi discipol, în paralel, cu o tragică iubire interzisă, transpuse pe un ton relaxat în aproape idilica atmosferă a orăşelului american, Aurora, un oraş unde nu se întâmpla niciodată nimic.

Cartea reuşeşte să facă o adevărată radiografie a societăţii americane contemporane, a moralităţii sau imoralităţii ei, a caracterelor umane mai mult sau mai puţin meschine, mai mult sau mai puţin mânate de dorinţa de a fugi cât mai departe de acest orăşel, unde viaţa curge într-o rutină înnebunitoare, cu oameni mai mult sau mai  puţin conştienţi de realitatea din jurul lor. Personajele lui Dicker sunt foarte bine conturate, chiar şi cele secundare, fiind incluse în mod echilibrat în desfăşurarea intrigii, interconectate şi legate în mod inevitabil de Nola.

Calitatea supremă a acestei cărţi este că m-a transformat, pe parcursul ei, dintr-un cititor detaşat, într-un personaj al poveştii care a ajuns să trăiască, să iubească, să sufere, să viseze alături de Marcus, Harry şi oamenii din Aurora.  Dicker mânuieşte cu multă abilitate trăirile şi acţiunile personajelor sale, reunite în jurul unuia omniprezent(dar cu totul absent fizic), Nola, a cărei dispariţie şi este elementul central al poveştii.

Am parcurs acest roman extraordinar şi complex în doze mici(deh, timp limitat) aşa că am stat sub magia şi magnetismul poveştii ceva vreme. Misterul cărţii, intrigile şi enigmele ei mi s-au dezvăluit progresiv, creându-mi senzaţia că aş rezolva un puzzle imens.  

Concluzia? Am sentimentul că nici Marcus şi nici Harry nu au spus tot ce aveau de spus… deci, poveste cu final deschis…

Urăsc şabloanele în vorbire, dar dacă părerea mea despre carte nu v-a stârnit curiozitatea, atunci poate super-uzitatul şi mult-prea-clasicul “nu poţi lasa cartea din mână” vă va convinge. 

Aceasta carte merge în mod clar pe raftul cu cărţi ce trebuie recite!!

Mulţumesc Editurii Trei pentru că a adus publicului din România această minunată carte şi pentru ca mi-a oferit oportunitatea să o citesc !!

Recenzie "Fata de hartie" de Guillaume Musso

Romanele lui Guillaume Musso s-au vandut in peste 7 milioane de exemplare si au fost traduse in 33 de limbi. 

Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat in pana de inspiratie. Billie este o tanara frumoasa si rebela, cu un simt al umorului neobisnuit. Dar mai e un amanunt: Billie este chiar eroina romanelor lui Tom. Intr-o noapte, cand el se afla pe buza prapastiei, ea prinde viata. Si ii aduce o veste tulburatoare: daca el nu mai scrie, ea va muri. Astfel incepe o calatorie halucinanta, in care Tom trebuie sa-si recapete inspiratia, ca sa poata salva viata femeii de care tocmai se indragosteste. Exploziva si plina de umor, cu accente de comedie romantica si thriller, Fata de hartie sfideaza orice scenariu previzibil.

Tom si Billie vin din lumi diferite, dar care se hranesc una din alta. Cine va invinge in acest joc dur al seductiei: realitatea sau fictiunea?

,,Un roman ca un spectacol de magie. O pendulare delicata ca zborul unei pasari intre real si imaginar. Cand ne asteptam mai putin, scriitorul ne striga din oglinda, ca sa ne aminteasca un lucru esential: viata este un roman.”  Le Parisien

,,Cel mai bun roman al lui Guillaume Musso de pana acum. O intriga perfecta si un final uluitor!” Le Figaro Littéraire

,,Dintre toate personajele pe care le-am creat, Billie este preferata mea. Ii simt atat de tare lipsa, dupa ce am terminat de scris romanul, incat s-ar putea spune ca sunt indragostit!”    Guillaume Musso

Gândurile mele despre carte

Superba  poveste!  

“Fata de hartie” are un subiect original, ingenios construit de un autor care alternează magistral povestea la persoana I (vocea autorului)cu cea la persoana a treia(a celor doi prieteni, Carole şi Milo).  Subiectul este unic  în abordarea lui,  chiar dacă tema inţială a cărţii este una clasică, întâlnindu-ne cu un  Pygmalion modern,  în care creatorul / scriitorul (Tom Boyd) şi-a pus în opera propria Eliza Dolittle, îndrăgostindu-se, inevitabil,  de  creaţia lui (Billie). 

Însă ceea ce diferenţiază  “Fata de hartie” de povestea clasică a iubirii dintre creator şi creaţia sa, este tocmai elementul central al poveştii: volumul neterminat al lui  Tom şi locul în care îşi are originile, Billie. “Cartea călătoare” este în sine un personaj,  unul care interconectează, ca într-o pânză de paianjen, restul personajelor, care prin traseul parcus ne oferă crâmpie de viaţă şi dezvăluie pas cu pas destine.

“Bună! Nu sunt pierdută! Sunt gratuită! Nu sunt o carte ca oricare alta.  Mi -e sortit să călătoresc şi să străbat lumea. Luaţi-mă, citiţi-mă şi lăsaţi-mă la rândul vostru întru-un loc public”

     Guillaume Musso, ne prezintă o poveste reală, dar care trece uşor limitele fantasy, despre faima şi căderea  unui unui scriitor de succes,  despre suferinţa  şi salvarea lui prin iubire, despre secrete bine ascunse si decizii mai mult  sau mai puţin greşite.  Este o carte despre cum o nouă iubire poate sa vindece rănile lasăte de o relaţie eşuată, dar şi cum poţi redobândi  succesul după o cădere ce parea iremediabilă.

       

       Pe scurt, Tom o întâlneşte pe Billie Donelly,  un personaj din cărţile sale, de necrezut, dar  este dispus să o creadă şi de aici începe aventura lor. Modul narativ al lui Musso, te face să crezi că fiecare moment al cărţii este bine ancorat in realitatea personajelor.    O consider o carte specială pentru ca eşti atras imediat în poveste, ajungi să te simţi parte a întregii aventuri să suferi, să iubeşti, să fii indignat, să plângi şi să fii fericit  împreună cu personajele lui Musso.

Aceasta carte a fost ca o gură de aer proaspăt pentru mine, după lecturile anterioare.  Sunt sigură că “Fata de Hârtie” nu va fi singura carte a lui Guillaume Musso care va poposi in biblioteca mea. 

Multumesc librariei online, LIBRIS, pentru ocazia de a citi aceasta extraordinara poveste. Cartea in limba română o puteti cumpăra online de pe site-ul librariei, aici sau in limba engleză, aici.