Recenzie ”Adevărul despre cazul Harry Quebert” de Joel Dicker

Titlul original: La Vérité sur l'Affaire Harry Quebert

Publicată de: Éditions de Fallois/L’Âge d’Homme, 2012

Limba originală: franceză

Traducere de: Ana Antonescu

Anul apariţiei: 2013

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Nr. de pagini: 656

ISBN: 978-973-707-753-0

Descriere

1975, New Hampshire: Nola Kellergan, o adolescentă în vârstă de 15 ani, dispare fără urmă. 33 de ani mai târziu, scriitorul de succes Harry Quebert este acuzat de crimă, atunci când trupul fetei este descoperit în timpul unor săpături în grădina casei sale.

Tânărul Marcus Goldman, scriitor în pană de inspiraţie, nu ezită să plece la New Hampshire şi să înceapă propria anchetă pentru a-l ajuta pe Harry, mentorul şi prietenul său.

Acolo este depăşit rapid de evenimente: investigaţia intră în impas, iar Marcus începe să primească ameninţări. Pentru a dovedi nevinovăţia lui Harry şi a-şi salva cariera de scriitor, e absolut necesar să răspundă la trei întrebări: cine a omorât-o pe Nola Kellergan? Ce s-a întâmplat în New Hampshire în vara lui 1975? Şi cum se scrie un roman de succes?

Exploatând un fapt divers, Joël Dicker a construit un thriller alert care este, în acelaşi timp, un roman în roman, un studiu sociologic asupra Americii clasei de mijloc înainte de alegerea la preşedinţie a lui Barack Obama, ancheta unei crime şi un curs de literatură.

Ca un maestru, Dicker alternează epocile, registrele stilistice (raportul poliţiei, transcrierea unui interogatoriu, extrase din roman) şi explorează America în toate excesele ei – mediatice, literare, religioase, meditând, în acelaşi timp, asupra condiţiei scriitorului. O lecţie de scris şi o lecţie de viaţă. -- L’Express

GÂNDURILE MELE DESPRE CARTE

 “Când vei ajunge la finalul cărţii, Marcus, oferă-i cititorului o rasturnare de situaţie în ultima secundă.

-   De ce?

-  De ce? Pentru că trebuie să-l ţii pe cititor cu sufletul la gură  până la sfârşit” Harry Quebert

Acest citat însumează în câteva cuvinte ceea ce am simţit eu pe parcursul cărţii, culminând cu un final spectaculos! Răsturnările de situaţie sunt laitmotivul cărţii, scâteia creativă a lui Dicker. Fiind o carte cu peste 600 de pagini te-ai fi aşteptat să aibă momente de tărăgănare a naraţiunii, dar, tocmai aceste schimbări de perspectivă ţin cititorul alert şi într-o continuă expectativă a adevărului. Alternarea planului temporal(investigaţiile se desfăşoară în 2008, după 33 de ani de la asasinarea Nolei) este instrumentul folosit de Dicker pentru a rupe monotonia poveştii.

”Adevărul despre cazul Harry Quebert” este o carte cu totul surprinzătoare, un thriller psihologic şi prea puţin un roman poliţist, chiar dacă pe alocuri are accente specifice acestui gen (nu il consider cu adevarat un roman poliţist pentru că am descoperit ucigaşul mult prea repede).

Este o carte despre destinul scriitorului, despre solitudinea unui om care trăieşte prin şi pentru personajele sale. Dicker pune în mâna cititorului său o adevărată lecţie de viaţă aranjată pe mai multe registre, focalizată pe prietenia dintre mentor şi discipol, în paralel, cu o tragică iubire interzisă, transpuse pe un ton relaxat în aproape idilica atmosferă a orăşelului american, Aurora, un oraş unde nu se întâmpla niciodată nimic.

Cartea reuşeşte să facă o adevărată radiografie a societăţii americane contemporane, a moralităţii sau imoralităţii ei, a caracterelor umane mai mult sau mai puţin meschine, mai mult sau mai puţin mânate de dorinţa de a fugi cât mai departe de acest orăşel, unde viaţa curge într-o rutină înnebunitoare, cu oameni mai mult sau mai  puţin conştienţi de realitatea din jurul lor. Personajele lui Dicker sunt foarte bine conturate, chiar şi cele secundare, fiind incluse în mod echilibrat în desfăşurarea intrigii, interconectate şi legate în mod inevitabil de Nola.

Calitatea supremă a acestei cărţi este că m-a transformat, pe parcursul ei, dintr-un cititor detaşat, într-un personaj al poveştii care a ajuns să trăiască, să iubească, să sufere, să viseze alături de Marcus, Harry şi oamenii din Aurora.  Dicker mânuieşte cu multă abilitate trăirile şi acţiunile personajelor sale, reunite în jurul unuia omniprezent(dar cu totul absent fizic), Nola, a cărei dispariţie şi este elementul central al poveştii.

Am parcurs acest roman extraordinar şi complex în doze mici(deh, timp limitat) aşa că am stat sub magia şi magnetismul poveştii ceva vreme. Misterul cărţii, intrigile şi enigmele ei mi s-au dezvăluit progresiv, creându-mi senzaţia că aş rezolva un puzzle imens.  

Concluzia? Am sentimentul că nici Marcus şi nici Harry nu au spus tot ce aveau de spus… deci, poveste cu final deschis…

Urăsc şabloanele în vorbire, dar dacă părerea mea despre carte nu v-a stârnit curiozitatea, atunci poate super-uzitatul şi mult-prea-clasicul “nu poţi lasa cartea din mână” vă va convinge. 

Aceasta carte merge în mod clar pe raftul cu cărţi ce trebuie recite!!

Mulţumesc Editurii Trei pentru că a adus publicului din România această minunată carte şi pentru ca mi-a oferit oportunitatea să o citesc !!