Recenzie Iubita mea,Sputnik

Iubita mea, Sputnik este o poveste de dragoste moderna, cu accente de roman politist. Intr-o primavara, la varsta de douazeci si doi de ani, Sumire, o tinara nonconformista ce viseaza sa devina scriitoare, se indragosteste pentru prima oara in viata. 

Este o dragoste coplesitoare, ca o tornada ce se napusteste peste o cimpie intinsa. De aceea, pentru Sumire nu conteaza faptul ca persoana de care se indragostise este cu saptesprezece ani mai in virsta ca ea si, mai mult, ca este tot femeie. 

Cele doua isi petrec vara pe o mica insula din arhipelagul grecesc. La un moment dat, Sumire dispare fara urma. Nimeni nu reuseste sa o gaseasca sau sa explice disparitia misterioasa. In cautarea ei porneste si K, un prieten foarte apropiat. Este singurul care intelege ca, pentru Sumire, aceasta era singura solutie de a-si implini dragostea. Ramine totusi speranta reintilnirii intr-o lume posibila si „de partea cealalta a oglinzii”.

Pareri:

Luminita MARCU, 13 august 2005, Suplimentul de cultura

Maiestria lui Murakami m-a tinut nemiscata acolo citeva ore bune. Daca ar fi inceput altfel, daca nu ar fi facut acest teasing plin de curaj ca incipit al romanului, unde ne spune totul si nimic, poate ca as fi rezistat tentatiei. Dar asa... de ce nu s-a terminat totul, ci «aproape totul» si, mai ales, cum a fost aceasta dragoste atit de «monumentala», de «coplesitoare»? Un inceput care foloseste tehnici de roman politist si intriga de telenovela se transforma apoi intr-un roman-bijuterie, cu toate ingredientele pe care le stiam specifice lui Murakami, dar si cu originalitatea unei povesti in care se intimpla lucruri cu totul iesite din comun. Scuza perfecta pentru a transforma o zi de munca, de adunat lucruri in saci, intr-o zi de delectare.

Geo VASILE, , Luceafarul, nr. 16

Murakami nu se abate nici in acest roman de la tehnica sa narativa de proces verbal, diaristic, coborit uneori pina la nivelul naiv al unei relatari scolaresti. Oricum, preferam unui discurs ampolos, supraponderal si multi-digresiv, consemnarea epica seaca, dar plina de detalii savuros-anticipatoare, pendulind intre anodin si senzational. Parerea mea: Aceasta carte prezinta povestea de iubire a lui Summire,tradus Violeta, femeie de 22 ani si a femeii de afaceri Miu, poreclita Sputnik, privita prin ochii autorului, narator si personaj totdata. Summire, fire complicata, persoana cu talent scriitoricesc, dara fara incredere in aptitudinile sale, fumatoare, nu intelege doritna sexuala sau mai bine zis absenta ei,nu va simti iubire pana la varsta de 22 ani cand o cunoaste pe Miu, femeie cu 17 ani mai in varsta,cu un alt statut social si o fire diferita de a sa. Miu o cunoaste la o nunta si dupa ce vorbesc putin, decide sa ii ofere o slujba ca secretara personala. Summire intra in slujba ei si treptat devine o persoana ordonata, cu un alt stil vestimentar, cu un program fix in majoritatea zilelor,dar nu mai poate scrie nimic. La un moment dat,cele doua femei vor pleca in Franta si in Grecia. Aici Miu isi reglementeaza afacerile si isi consolideaza relatia de prietenie si iubire tacita cu Summire, dar la scurt timp Summire va disparea ca "fumul pierit in vant". Disperata si fara vreo urma a disparitiei ei, Miu il suna pe prietenul lui Summire rugandu-l sa vina cat poate de repede in Grecia. Impreuna o cauta, dar totul e in zadar. Naratorul va cauta in camera ei va gasi pe o discheta doua texte scrise de Summire: unul despre un vis in care mama ei ii apare si vrea sa-i vorbeasca,iar al doilea e despre cum a albit Miu la doar 25 ani. Cand am inceput cartea mi-am zis:"Mai sa fie,am citit eu mai mult anul asta sau Murakami devine mai putin profund cu fiecare carte?".Evident,m-am inselat.Cartea asta nu poate fi comparata cu "Padure norvegiana",nu are aceeasi forta a imaginilor si ideilor,dar dupa jumatate,adica dupa ce Summire dispare,devine din ce in ce mai buna.Triste sau cu happyend,cartile lui Murakami nu dezamagesc.Nu stii niciodata la ce sa te astepti si orice s-ar intampla,la finalul cartii esti fericit si te simti mai bogat spiritual.Fiecare rand al lui e profund si te introduce intr-o alta lume.Intr-o lume in care oamenii cauta sensul si scopul vietii chiar si atunci cand insasi ei cred ca nu fac nimic si ca duc o viata banala.Daca personajele sale nu ar cauta ceva in existenta lor umila,probabil ca ar parea sterse.Tocmai cautarea le face speciale,le diferentiaza de ceilalti oameni Iubita mea,Sputnik este o carte care pune in discutie dragostea neimpartasita, dorinta sexuala nesatisfacuta, cautarea de sine, pierderea unei parti a sinelui, regasirea unei parti a sinelui, schimbarea modului in care un om vede viata intr-o singura clipa. Brusc, orbitor, iremediabil. Orice mica, neinsemnata intamplare il poate face pe personajul lui Murakami sa afle care este scopul lui in viata, sa ia decizii importante ca sub influenta unei revelatii fundamentale, sa-si schimbe comportamentul dupa o experienta ce aduce a deja-vu. Personajele lui simt viata prin fiecare por, iau decizii bazate pe emotii, sentimente, viziuni, revelatii. Problema pierderii apetitului sexual apare frecvent in cartile lui Murakami: de obicei barbatul are un apetit sanatos, iar femeile se tem sau pur si simplu isi pierd dorinta sexuala si renunta la a mai practica orice. In cartile lui fiecare personaj are o drama, un lucru de care se teme, o amintire pe care vrea s-o uite, temeri de care incearca sa scape. El scrie despre descoperirea sinelui si a scopului vietii, despre renastere si despre continuarea unei vieti banale dupa ce te-ai schimbat in urma unei revelatii, unei descoperiri. Peste mai mult de 6 luni de la disparitie, Summire il suna si il cheama sa o ia. Si-a dat seama ca tine la el. Recomand aceasta carte tuturor celor care cauta ceva la care sa mediteze.E un alt tip de carte fata de cartile vehiculate azi in blogosfera. Citate: "Cunoasterea nu este decat o suma de necunoscute." "Cine poate oare distinga marea de ceea ce se reflecta in ea sau singuratatea de ploaia care cade?" "Am ramas prins intre luna, gravitatie si freamatul lunii pana  cand cerul s-a albit inspre rasarit." "Viata mea adevarata zacea undeva,adormita,si un necunoscut o culesese si o varase intr-un sac, iar acum era gata s-o ia la fuga si sa se faca nevazut." "Suntem atat de multi oameni pe lumea asta,toti avem nevoie de altcineva si totusi ne izolam." "Oare Pamantul se roteste numai pentru a ne alimenta?" "Suflete singuratice intr-o inchisoare de metal, se intalnesc in bezna initial a spatiului,trec unul pe langa celalalt si se despart pentru totdeauna,fara vorbe,fara promisiuni." "Se inchisese in sine, incuiase usa si trasese obloanele." "Ceea ce ramasese in urma era nu existenta, ci absenta, nu era caldura vietii,ci nemiscarea memoriei." Acest post face parte din Provocarea verii!