About me

I am a book addict. I cannot even deny it and I want no cure. Cultivating love and passion for reading

17 iulie 2012

Autorul Saptamanii - Octavian Paler



Astazi va recomand o carte despre Octavian Paler, pentru ca stiu ca multi dintre voi ati citit  din  cartile  sale. "Convorbiri cu Octavian Paler" o gasiti pe Adevarulshop la sectiunea Biografii

Primul meu contact cu Octavian Paler a fost prin Scrisori Imaginare, care pe care am citit-o prin clasa a zecea. Atat de profund am fost marcata de acea carte, incat o recitesc aproape in fiecare an. Am ajuns sa stiu pasaje intregi pe de rost... 


Cine e Octavian Paler?? 


Scriitor, jurnalist, editorialist si analist al politicii romanesti
Octavian Paler a debutat publicistic in 1958, cu versuri in Luceafarul, iar editorial, abia in 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvintelor. Au urmat, pe linia jurnalelor de calatorie sau pe cea a literaturii parabolice, volumele care i-au dimensionat statura de important autor contemporan: Drumuri prin memorie (Egipt-Grecia, 1972; Italia, 1974; editia a III-a, Polirom, 2009), Mitologii subiective (1975, editia a III-a, Polirom, 2008), Apararea lui Galilei (1978; Premiul Academiei Romane; editia a III-a, Polirom, 2009), Scrisori imaginare (1979; editia a V-a, Polirom, 2010), Caminante (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor; editia a III-a, Polirom, 2010), Viata pe un peron (1981; editia a V-a, Polirom, 2011), Polemici cordiale (1983; editia a II-a, Polirom, 2008), Un om norocos (1984; editia a II-a, Polirom, 2008), Viata ca o corida (1987; editia a II-a, Polirom, 2009), Don Quijote in Est (1993; editia a II-a, Polirom, 2010), Vremea intrebarilor (1995; editia a II-a, Polirom, 2011), Aventuri solitare (1996; editia a II-a, Polirom, 2008), Desertul pentru totdeauna (2001; editia a II-a, Polirom, 2009), Autoportret intr-o oglinda sparta (2004; editia a III-a, Polirom, 2010), Calomnii mitologice (2007).
 
Descrierea cartii pe Adevarulshop:
Cand mi-a venit ideea unui volum de convorbiri cu Octavian Paler? Imi amintesc bine momentul: tocmai incheiasem lectura romanului sau Viata pe un peron, caruia urma sa-i fac o prefata pentru editia de la Corint. Eram, de ani buni, impresionat si intimidat de Octavian Paler. De cartile sale, ca si de iesirile in spatiul public, intotdeauna memorabile prin greutatea si tonalitatea cuvintelor rostite. Intr-o epoca a logoreei si grafomaniei, cu atatia analisti improvizati si scriitori inchipuiti, acest intelectual stralucit avea darul de a restitui cuvantului gravitatea pierduta si axa lui interioara. Aproape fiecare propozitie scrisa ori rostita de Octavian Paler se intiparea in memorie si in constiinta, facandu-te sa gandesti si sa-ti pui intrebari. Ceea ce ma frapase recitind Viata pe un peron era nevoia de comunicare a autorului. In toate cartile lui Octavian Paler exista o voce multiplicata, un ego ce se diminueaza voit, ca sa inregistreze alteritatea. Cand interlocutorul lipseste, Octavian Paler si-l creeaza, dedublandu-se si purtand pasionante dialoguri interioare.
Mi se pare inutil sa caut, in dialogul acesta, o sintagma pe care s-o plasez in titlul cartii. Definitia ei ideala, argumentul peremptoriu, recomandarea cea mai buna este chiar numele autorului cu majuscula, care a compus-o, sclipitor, la patru maini.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...