About me

I am a book addict. I cannot even deny it and I want no cure. Cultivating love and passion for reading

8 iulie 2012

Cartea saptamanii: Parfum de femeie de Giovanni Arpino

   Pornesc acest post de la un coment al unei cititoare a acestui blog(multumesc Deathnote pentru recomandare) care mi-a amintit cat de mult mi-a placut, Parfum de femeie, atit cartea cat si ecranizarea cu Al Pacino. De aceasta data o va vorbesc despre carte. Titlul original de Giovanni Arpino este "Intunericul si mierea". Arpino a fost premiat cu premiul Moretti în 1969, care recompensează romanul Parfum de femeie (Il buio e il miele),  
      In fiecare an, capitanul Fausto calatoreste o saptamana prin Italia, dar nu se poate bucura de privelistea inundata de soarele verii. In timpul unor manevre militare pe timp de pace, explozia unui obuz i-a rapit vederea si i-a retezat degetele de la o mana. De aceea, are nevoie de un insotitor, un recrut trimis de la garnizoana. Alaturi de dezabuzatul Fausto, ale carui vorbe muscatoare nu iarta pe nimeni, tanarul incepe prin a-si regreta fapta buna. 
     Calatoria lor pare un pelerinaj fara credinta, o odisee fara glorie: Fausto, cufundat in lumea intunericului, fuge de sine si de casa in care isi traieste calvarul nemarturisit. Dar orasele toropite de canicula se dovedesc reperele unui paradoxal parcurs initiatic: tinta tanarului este sa ajute un nevazator, dar acesta din urma ii va deschide ochii asupra lumii. Tinta lui Fausto este autodistrugerea, dar va sfarsi gasind iubirea.

Nu va dezvalui mai multe, ci va invit sa cumparati cartea. O gasiti la Adevarulshop, la sectiunea drame


Iata descrierea de pe site:
Intr-o calatorie de sapte zile, un barbat orb si ciung il invata pe foarte tanarul sau insotitor sa vada intunericul si femeia. Pentru unul s-ar parea ca e prea tarziu, pentru celalalt este inca prea devreme. Intre cei doi ia nastere o prietenie stranie, in care nu se stie cine are nevoie mai mare de ajutor. Romanul Intunericul si mierea a fost ecranizat de doua ori, cu titlul Parfum de femeie: prima data in 1974, cu Vittorio Gassman in rolul orbului, apoi in 1992, cand, pentru acelasi rol, Al Pacino a obtinut Oscarul. Din rivalitatea cu filmul, cartea nu are nimic de pierdut si nici de castigat: lumea ei vascoasa si grea ca mierea isi invaluie cititorul fara graba si fara gres. Iar bastonul de bambus al orbului biciuie amintirea unei nopti lungi, in Neapole, orasul celei mai vizibile frumuseti.

Pentru cei care isi doresc fimul acesta poate fi cumparat tot de pe Adevarulshop
Enjoy!

2 comentarii:

  1. recunosc ca am vazut doar filmul si nu o singura data ci chiar de trei ori. mi-a placut mult si sunt sigura ca l-as mai revedea inca odata cu aceasi placere. cartea pare interesanta si chiar mi-as dori sa o citesc. multumesc pentru recomandarea facuta o sa tin cont de ea.

    RăspundețiȘtergere
  2. filmul a fost impresionant, scena tangoului - uluitoare... recenzia ta si zambetul usor nostalgic din spatele limbajului subtil mestesugit de manuitor destoinic al cuvantului... o prietenie de o viata si trairea intuita, ma determina, toate, sa citesc si sa cumpar cartea... multu pentru recomandare!

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...