Recenzie Sub aceeasi stea

Hazel are cancer la tiroida si s-a extins si la plamani. Pentru a putea respira cara zilnic dupa ea un tub de oxigen conectat prin 2 fire la caile respiratorii. Hazel are 17 ani si uraste sa se duca la intalnirile Grupului de sprijin. Mama ei incearca sa o faca sa aiba din nou chef de viata si sa-si faca prieteni, dar ea si-a pierdut orice speranta si nu are chef sa-si petreaca ultimele zile straduindu-se sa impresioneze oamenii.

Viata ei prinde putina culoare cand in Grupul de sprijin apare un nou membru care are cancer osos pe nume Augustus Waters. Acesta e un tanar fermecator care o uimeste spunandu-i ca se holbeaza la ea pentru ca e frumoasa. 3 cuvinte sunt de ajuns si focul se aprinde intre ei. Hazel se duce la el acasa pentru a vedea V de la Vendetta.

Desi filmul nu a fost grozav, timpul petrecut impreuna sigur a fost pentru ca la finalul intalnirii Hazel astepta sa fie sarutata. Gus ii cere sa o vada si a doua zi.
Hazel se simte singura pentru ca nu are cu cine sa vorbeasca despre viata ei. Chiar si cea mai buna prietena e incapabila sa ii inteleaga conditia si prin ce trece ca sa o ajute.Dupa ce Augustus ii scrie autorului cartii ei favorite "O durere suprema"  si primeste raspuns, Hazel incearca si ea.Nu primeste raspuns la intrebarile sale, dar afla ca le-ar putea primi doar la o intalnire face to face cu autorul in Amsterdam. Hazel si-a irosit dorinta, asa ca Augustus se ofera sa o foloseasca amandoi pe a lui pentru a merge la Amsterdam,in tara lalelelor. Desi parea ca lucrurile merg spre bine, Hazel ajunge la spital in urma umplerii plamanilor cu lichid.Aici sta o saptamana si apoi se discuta intr-o sedinta starea ei de sanatate si daca mai poate pleca la Amsterdam. Nu exista solutii care sa-i imbunatateasca, conditia si nu e recomandat sa calatoreasca atat de departe.

Neoficial: Ma emotioneaza cum vorbeste Hazel despre boala ei,despre viata,moarte,dorinte,timp,sansa. E mai profunda in pasajele de introspectie decat in dialoguri unde pare puerile si stangace fata de genialitatea gandurilor.

Pana la urma reusesc sa plece.Calatoria la Amsterdam e plina de mici momente de tandrete, ezitari si pasi indrazneti.Intalnirea cu Peter Han Houten, autorul s-a dovedit un dezastru: autorul nu vrea si nu poate sa le raspunda la intrebari si ii jigneste pe amandoi.Vor merge la un muzeu unde vor afla o sumedenie de lucruri despre viata Annei Frank.Fac dragoste si Gus ii dezvaluie ca are cancer la celalalt picior.

Cum sa mentii flacara sperantei si iubirii aprinsa cand boala vrea sa stinga insusi viata?

Starea lui Gus se inrautateste si imi vin lacrimi in ochi: cand si-au marturisit iubirea si au ajuns sa se simta legati unul de altul cu adevarat, vietile le sunt mai amenintate ca niciodata.
Dupa 200 pagini ritmul se accelereaza: Gus devine din ce in ce mai bolnav si eu incep sa plang in hohote.Scriitura devine din ce in ce mai profunda si m-a emotionat pana in maduva oaselor.
Nu are rost sa spun ce s-a mai intamplat, trebuie sa cititi cartea.De mult timp nu am mai fost impresionata de o carte si nu am mai plans la una.

Va las cateva citate:

In ultimul scria: "Nu exista a incerca,i-am raspuns.Exista doar a face."

Ati citit cartea? Cum vi s-a parut?

Ati citi-o?