About me

I am a book addict. I cannot even deny it and I want no cure. Cultivating love and passion for reading

4 octombrie 2013

Recenzie Exercitii de echilibru

Cred ca ati auzit cu totii de cartea lui Tudor Chirila.
Am tot postat video-uri cu fragmente citite chiar de autor de ceva vreme.Am asteptat mult pana Lucia m-a ajutat sa o primesc si sa o citesc.
Multumesc mult,Lucia si Libris!



Din primele pagini mi-am dat seama ca citesc cartea unui om sensibil, atent la toate detaliile din jurul sau, capabil sa surprinda emotiile celor din jurul lui, sa le ia, sa le prefaca in cuvinte si sa le redea zborul spre sufletul cititorilor.
Am simtit in randurile sale diverse sentimente: durere, mila, furie, tristete, speranta, bucurie.
Nu cred ca pot descrie cartea asta decat asa: amestec de poezie, teatru, uneori teatru absurd, jurnalism, publicitate, toate fac ca textul sa se plieze pe corzile sufletului cititorului.Vocea lui Chirila insoteste fiecare rand.

Am citit texte superbe cu si despre ingeri, Dumnezeu, viata orasului ca furnicar, trairi si sentimente, clipe si ganduri, rasarituri si tigari stinse.Iubire, destin, sacru si profan, personaje masti ale divinului, intamplatorului, creatii-povesti ca din epoca samurailor.

Totul e o metafora, exista traire, simtiri, viata in orice cuvant.
Am citit si am descoperit un om care cerceteaza, traieste, simte viata si o transforma in texte pur si simplu minunate.Cred ca am simtit magia copilariei in multe din textele cartii.

Am citit texte despre indiferenta,falsitatea si directia pe care o urmeaza lumea noastra.Am inteles,am fost de acord,am inceput sa fac ceva sa schimb lumea.Cu o floare nu se face primavara,dar daca schimbarea incepe de la o persoana se va raspandi in timp si poate vom schimba impreuna ceva,vom crea o lume mai buna pentru copiii nostri.

Adanci meditatii despre iubire,a rani,viata omeneasca,scopul vietii,a imparti iubire,suferinta,cautare si regasire de sine,dedublare,viata in oglinda,regasire,antiteza eu-altii,om neinteles/parasit/lasat pe dinafara- fiecare intelege ce vrea,cum vrea.Eu cred ca un autor bun e de ajuns sa contureze o idee,o frantura de gand,de imagine pentru a starni emotii,meditatii indelungi in cititor.Cel mai important cant citesti e sa fi pus sa simti si sa gandesti ceva.

Cand ai citit ultima oara o carte care sa-ti dea speranta, sa-ti aduca aminte ce e important in viata si sa te faca sa zambesti in fata unei foi desi treci printr-o perioada grea?

Daca nu-ti amintesti,clar trebuie sa citesti cartea asta.Daca nu te va impresiona cu nimic,nu te supara pe mine ca ti-am sugerat-o.Eu simt un lucru, altii poate nu simt cate simt eu.Avem libertatea de a nu fi de acord cu parerea celorlalti.

Am simtit teama de atermina cartea si de a pierde magia.
Creanga a creat povesti pentru oamenii vremurilor sale, Chirila creeaza povesti din si pentru oamenii vremurilor noastre.
Un gest, un zambet, o inchipuire, un deja-vu ii creeaza o multime de emotii care se transforma in idei si tese in jurul acelui fapt o intreaga poveste,de cele mai multe ori un pamflet.

O recomand tuturor!

Citate:
Isi dorea lucruri normale, care sa-i castige lupta cu singuratatea, isi dorea un om cu care sa poata face impreuna nimicurile vietii, nimicurile despre care auzise ca trebuiau sa contruiasca o relatie.

Ii era interzis sa iubeasca.Nu, mai degraba ii era interzis sa isi caute iubirea pentru ca,pe aici,prin locurile astea, oamenii interzic iubirile cu urlete si condamnari.Interzic iubirea cu Ura.

Apoi am suferit si am vazut ce inseamna singur si am aflat ca nu e virus,nici boala... e deficienta.Si am pierdut oameni si am raspuns la intrebari pe care nu mi le-am dorit puse vreodata...

Aseara am fost la marginea orasului. Pe langa groapa de gunoi a Oamenilor. Rataceam pe acolo fara un tel anume, suind si coborand movilele de pamant. La un moment dat, au inceput sa-mi friga talpile. Ma aflam deasupra unui loc unde ingropasem o prietenie.

Cu fiecare zi care trece, vei mai fi uitat putin cate putin...Vindeca-te singur. E tot ce poti face pentru tine.

Scrii pentru ca vrei ca lumea sa auda sau scrii ca sa-ti arzi ranile cu fierul inrosit?
De ce scrii? Te macina. Te macina incet, dar sigur. O faina dulce din care isi iau aluatul pentru prajituri gustoase de casa. Faina de ganduri incleiate si lipite intre ele. E mocirla si m-am udat la picioare.

Timisoara, sunt varza, dar ne vedem diseara cu zambetul pe buze.

Cuvintele nu mai conteaza, nu mai au sens, nu le mai simti, nu te mai pot atinge. Tine ochii inchisi. Respira adanc.Acum vei simti o durere esti intr-un carusel ce-si schimba dintr-odata, brusc, directia.

Fericirea tradeaza cand ti-e lumea mai draga. Nimic nu va mai fi in afara mirosului pregnant de pe gat si umerii negri ai sacoului.Niciun picior nu se va mai potrivi asa si nici bratele de marmura nu vor mai atarna cu acea greutate perfecta.

Pentru ca iubirea e pe cat de curata, pe atat de perfida. Ea se naste si infloreste cu cele mai inaltatoare sentimente, dar moare otravita de cele mai ascunse indoieli.

Dumnezeu a pus toti ochii lumii in buricele degetelor, dar oamenii nu se folosesc de asta decat la inceputul Iubirii. Apoi uita si se iau cu viata si credinta lor ca mintea le arata drumul.

-Da, mainile iubesc, mainile urasc.Iarta si ucid. Toata viata oamenilor e in mainile lor.


Un comentariu:

  1. Great blog!!
    Follow each other on gfc/bloglovin?

    Enter my giveaway here:
    http://asweetwoorld.blogspot.com/2013/12/rosegal-international-giveaway.html

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...