Oare ce face dintr-o
carte, una cu adevarat buna?
Sau ceea ce simti si
intelegi tu din ea?
Pentru mine o carte buna inseamna o poveste care m-a facut sa o traiesc pagina cu pagina, sa rad si sa plang cu personajul, sa sper si sa mor odata cu fiecare suspin al lui. La prima vedere, o carte buna ar fi o carte care iti induce emotiile personajelor. Ar trebui sa adaug faptul ca o carte buna, te "obliga" sa te cufunzi in lumea ei, nu te lasa sa mai mananci, sa mai pleci afara, ci te tine langa ea, devorandu-i fiecare pagina cu setea cu care bea apa un insetat.
O carte buna este o carte din care am avut ceva de invatat, care m-a facut sa meditez si care simt ca m-a imbogatit spiritual. Personal ador cartile care au presarate printre randuri lectii si mici filosofii de viata. Imi place sa citesc carti de filosofie. Mi se pare ca au ceva magic, prin acele adevaruri universale din ele. Am avut si perioade in care citeam pe nerasuflate carti politiste de Agatha Christie sau SF: Asimov si Stanislaw Lem. Am trecut de faza aia.
Am descoperit cartile lui Mircea Eliade, apoi Cartarescu. Intr-a 11-a am descoperit poezia: Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Blaga si Arghezi.
Termin cu Eminescu,
Lermontov si Hugo.
Am descoperit emotii bine ascunse in versuri sucite si rasucite pana cand sensul e asemenea unui fum inaltat in noapte. El exista, dar e greu sa-l vezi. Am descoperit o alta valenta a cartilor bune: o carte de poezie care mi-a placut, ajunge sigur pe lista cartilor bune.
Prin Caragiale am descoperit Teatrul.
Cehov, Rabindranath Tagore si mergem inainte.
Exploram lumi noi.
Ne amestecam printre
bastinasi.
Pentru ca fiecare carte e o calatorie, calatoresc de fiecare data cand am timp de umplut, cand sunt trista, cand sunt singura, cand sunt dezamagita si vreau sa uit de durerile mele.
Lista mea de carti bune se modifica constant, facand loc spre locurile din fata unor autori noi. Cand gasesc un autor care imi place ii citesc toata opera. Gasesc in fiecare text o frantura din chipul sufletesc al autorului. La final, il vad bine, e clara imaginea lui. Puzzle-ul e complet. Am mai gasit un prieten, un neinteles ca mine.
Autorii imi sunt cei mai buni prieteni, cartile lor - suveniruri la care tin ca la lumina ochilor. Cu buricele degetelor le pipai cuvintele, cu buzele le simt, in minte mi le gravez.
Deci, ce e o carte buna?
O carte buna este una
care ti se baga in suflet si ai vrea sa o recitesti si chiar cand nu mai ai loc
in biblioteca, nu renunti la ea pentru ca vrei sa o citesti copiilor tai. O
carte buna este cel mai bun sfatuitor, oracol, terapeut personal, jurnal de
ganduri si emotii, poarta spre o alta latura a ta despre care nici nu stiai ca
exista.
O carte buna este poezia
gandurilor tale. Randurile ei danseaza in fata ochilor tai, se apropie si se
departeaza ca intr-un dans nebunesc si tu te pierzi printre randurile ei.
Te pierzi azi si te
regasesti intotdeauna acelasi si complet schimbat.
Cartea aceasta te
cunoaste de la departare. Te imbratiseaza si te alunga de fiecare data.
Te accepta in ea chiar
si cand esti beat de durere si deznadejde.
Iti da palme si te
incurajeaza sa te trezesti si s-o iei de la inceput.
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu te intreba ce e o carte buna!
O vei
recunoaste cand o vei citi.
Acest articol este un raspuns la provocarea Libris, librarie online care ofera carti online atat in limba romana,cat si in limba engleza.
frumos :)
RăspundețiȘtergerefoarte frumos articolul tau :) Sunt de acord cu tine ca o carte buna o recunosti cand o citesti si iti ramana acolo in suflet
RăspundețiȘtergere