O carte bine scrisa,
care poate fi incadrata cu usurita la categoria capodopere literare, plina de
melancolie, de senzualitate si brutalitate. A fost o lectura agreabila, cu episoade
care cateodata au iesit din tiparul literar creionat de autor, cu momente de o
intensitate vizuala tulburatoare, de aceea imi este greu sa scriu aceasta
recenzie după ce am văzut filmul. Mare greseala, sa citesc cartea dupa ce am
vazut filmul. Apropo, am iubit filmul. Este greu de imaginat persoanejele lui Ondaatje,
atata timp cat Ralph Fiennes si Kristin Scott Thomas încă imi trec prin fata ochilor :)
De data aceasta pot
spune ca pentru mine, cartea nu bate filmul(pe care trebuie sa recunosc ca l-am
vazut de cateva ori). Desi asta a fost cu ceva ani in urma se pare ca aceasta
ecranizare continua sa imi treaca prin fata ochilor pe parcursul lecturii. Nu spun
ca a fost un scenariu mai bun decat cartea, dar faptul ca regizorul si actorii
au ridicat povestea la un nivel vizual superior…spune tot.
Cartea in sine este o
ca un film in slowmotion (imi pare rau, dar o analogie mai buna nu am gasit) cu
un limbaj liric, detaliat si descriptiv, plin de melancolie (uneori chiar
deprimanta), o lectura captivanta si incredibil de senzuala.
Povestea e
structurata pe cateva teme majore: razboiul si perceptia lui in diferite
culturi, cautarea identitatii de sine si nu in ultimul rand, dragostea si
compromisul pe care fiecare dintre ei e gata sa il faca pentru a o dobandi.
Cartea abunda de indicii despre natura umana, cu o continua explorare si mai
ales accentuare a dorintei de evolutie a sinelui. Povestea nu te provoaca doar intelectual,
ci te forteaza sa o procesezi fizic. Romanullui Ondaatje este,de fapt, o retea de amintiri, cu un subiect pe care nu
reusesti sa il identifici decat dupa ce l-ai terminat de citit, deoarece
naratiunea este in continua evolutie, fortandu-te sa i te alaturi.
inainte de a vedea filmul, sunt sigura ca perceptia voastra va fi
diferita fata de a mea.
Lectura placuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu